Celacanții

 

Celacanții sunt pești ce includ două specii în viață: Latimeria chalumnae, ce se găsește în vestul Oceanului Indian, în jurul insulelor Comore și a coastelor africane și Latimeria menadoensis, întâlnită în estul Oceanului Indian, în apele Indoneziei. Acest tip de pești a fost cunoscut doar din exemplare fosile, și se credea că au dispărut acum 66 de milioane de ani. Celacanții sunt mai înrudiți cu peștii dipnoi (pești ce au plămâni și pot respira aerul atmosferic) și cu tetrapodele (amfibieni, reptile, păsări și mamifere) decât cu alți pești.
La sfârșitul lui decembrie 1938, pescarii din estul Africii de Sud au anunțat-o pe Marjorie Courtenay-Latimer, ce lucra la Muzeul East London din Africa de Sud, despre un pește deosebit, prins recent. Ulterior, Courtenay-Latimer a relatat întâlnirea cu peștele lung de 1,5 metri spunând că este „cel mai frumos pește pe care l-am văzut”. A cerut ajutorul unui coleg pentru a determina peștele, iar acesta l-a recunoscut instant ca fiind un celacant. Tot acest coleg, J.L.B. Smith, a descris specia și i-a dat denumirea științifică Latimeria chalumnae, în cinstea colegei sale și a râului Chalumna – peștele a fost găsit în dreptul gurii de vărsare a râului în ocean.
Celacanții pot depăși lungimea de 2 metri, pot ajunge la 90 kg și se estimează că pot trăi până la 100 de ani. Sunt pești lenți, se pot scufunda la adâncimi de până la 700 de metri și sunt oportuniști în ceea ce privește mâncarea. Sunt animale ovovivipare, ceea ce înseamnă că femelele rețin în corp icrele fertilizate, iar embrionii se dezvoltă în perioada de gestație ce durează 5 ani. Ambele specii sunt considerate periclitate și sunt necesare măsuri de conservare pentru a proteja acești pești deosebiți.
: Shutterstock
#muzeulantipa #Celacanții

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".