Perforarea pietrei în preistorie

 

Perforarea pietrei în preistorie
Perforarea pietrei pentru confecţionarea topoarelor şi a vaselor a apărut la începutul neoliticului și va fi utilizată până în prima epocă a fierului.
Pe teritoriul judeţului Teleorman, descoperirile de topoare perforate şi capete de măciuci ce datează din eneolitic şi epoca bronzului. Unele dintre ele sunt în diferite stadii de perforare, așa cum sunt cele prezentate, datate în epoca bronzului și provenite din situri de pe teritoriul comunei Orbeasca (jud. Teleorman). Topoarele perforate au fost folosite ca unelte, arme și uneori ca însemne de prestigiu.
În primele stadii de prelucrare a topoarelor, acestea au fost aduse la o formă apropiată de cea finală prin efectuarea unor lovituri repetate ce au redus substanţial masa rocii înainte de şlefuire. Perforarea implica tehnici abrazive care se bazează pe capacitatea unui mineral mai dur de a zgâria şi eroda unul mai moale. De fapt, cu un burghiu şi cu un praf abraziv ca nisipul ce conţine cuarţ, mineral foarte dur, se poate găuri şi piatra. Nisipul întrebuinţat poate fi utilizat ud (cu apă sau ulei) sau uscat, depinde de roca ce trebuie perforată. Burghiele au fost solide şi tubulare. Cele solide erau din piatră (silex, cuarţ, granit, bazalt) şi metal (cupru). Cele tubulare au fost din materiale vegetale (stuf, trestie) sau din cupru. Experimentele făcute au confirmat utilitatea trestiei în perforarea atât a rocilor moi dar şi a celor tari. Nu excludem nici folosirea unor tuburi din os. Dispozitivele folosite au fost: arcul de găurit şi dispozitivul cu greutăţi. Primul este universal, fiind format dintr-o tijă verticală, un arc din lemn a cărui coardă este răsucită în jurul tijei şi o piesă cu care se apasă pe lemnul tijei. Cu ajutorul său se poate perfora piatra într-un timp relativ ce ţine de duritatea vârfului burghiului şi a pietrei ce trebuie prelucrată. I se poate mări forţa adăugându-i greutăţi în partea inferioară. Remarcabil este că arcul de găurit se mai foloseşte şi astăzi în unele ţări la găurirea mărgelelor din pietre semipreţioase.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Teleorman.