Stateri de aur de tip Lysimach

 

Stateri de aur de tip Lysimach

În colecția Maria și dr. George Severeanu se păstrează 13 stateri de aur de tip Lysimach. Trei piese aparțin emisiunilor postume din secolele III-II a.Chr. în timp ce 10 exemplare au fost bătute de orașele vest-pontice Istros, Tomis și Callatis în contextul războaielor mitridatice. Cel mai timpuriu stater de tip Lysimach, cu sigla ΔI, dar fără trident pe revers, a fost atribuit orașului Byzantion în anii c. 255-c. 245 a.Chr., în contextul războaielor între Egiptul Ptolemaic și Imperiul Seleucid. Aflat de partea Ptolemeilor, orașul Byzantion a dus o politică activă în zona pontică în cursul secolului III a.Chr. punând în circulație un volum important de stateri de aur. În anii 255-254 a.Chr. sursele scrise menționează două evenimente care puteau determina baterea staterilor cu ΔI la Byzantion: asedierea orașului de către Antioch II și războiul cu Callatis. Al doilea stater din colecția Maria și dr. George Severeanu, cu trident și BY pe revers a fost emis de Byzantion în anii c. 175-150 a.Chr.

Un stater postum de tip Lysimach (cu TO, trident și sigla AI pe revers) bătut la Tomis reprezintă dovada ascensiunii acestui oraș în a doua parte a secolului III a.Chr. Cercetarea materialului numismatic arată că la mijlocul secolului III a.Chr., cetățile grecești aflate pe litoralul de vest al Mării Negre încep să bată stateri de tip Lysimach după modelul promovat de Byzantion. În această perioadă crește importanța Tomisului care, la începutul celui de-al treilea război sirian (246-241 a.Chr.), pune în circulație stateri de tip Lysimach fără trident pe revers. Ulterior Tomis a bătut stateri de tip Lysimach cu trident și AI pe revers, probabil în scopul angajării de mercenari locali în contextul evenimentelor petrecute în Tracia și Asia Mică în anii c. 230-c. 220 a.Chr. sau mai târziu, către sfârșitul secolului III a.Chr.

Din staterii de tip Lysimach păstrați în colecția Maria și dr. George Severeanu, zece exemplare sunt emisiuni târzii puse în circulație de Istros (1), Tomis (6) și Callatis (3). În privința staterilor tomitani s-a constatat că două exemplare cu sigla ΘЄM au fost bătute cu aceeași ștanță de avers și au un conținut de aur ridicat, 98,96% și 98,32 %. Alte două piese, cu monogramă, cu ștanță comună de avers însă ștanțe de revers diferite, au un titlu mai mic, 97,48% și 97,09%. Ultimii doi stateri tomitani, unul purtând pe revers ΔIΟ și celălalt HO, au un conținut de aur de 96,79% și 94,69%. O scădere a titlului poate fi constatată și în cazul celor trei stateri callatieni, toți cu trident în exergă, monograma HO și abrevierea KAΛ pe revers. Un stater (nr. 10 în planșă) are titlu mai bun, 97,01 %, comparativ cu ceilalți doi (nr. 11-12 în planșă) care au un conținut de aur de 95,99 % și 95,72%. Toți staterii au fost bătuți cu aceeași ștanță de avers regravată. La început au fost produși stateri precum piesa nr. 10 din planșă apoi ștanța a fost modificată prin adăugarea unui element nou (o rozetă sau stea) vizibil în cazul celor doi stateri de la nr. 11 și 12. În privința datării staterii callatieni, dar și cei tomitani din colecția Maria și dr. George Severeanu, au fost puși în circulație în secolul I a.Chr., îndeosebi în timpul războaielor mitridatice, însă nu mai târziu de anii 72/71 a.Chr.

Ultima piesă din colecția Maria și dr. George Severeanu este un stater de Istros, cu trident, IΣ și ΔI pe revers. Din punct de vedere stilistic moneda pare a fi autentică însă greutatea mult prea mare, 8,97 g, și un conținut scăzut de aur (87,79%) indică mai degrabă un fals foarte bine realizat.

 

Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.