Prezentare de carte: Gheorghe Fleşer, Portul Mureşului la Alba Iulia, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2015, 100 p. (ISBN 978-973-117-555-3)

Gheorghe Fleşer, Portul Mureşului la Alba Iulia, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2015, 100 p. (ISBN 978-973-117-555-3)

            Autorul acestei lucrări a fost muzeograf în cadrul secţiei de Istorie a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Preocupările legate istoria Albei Iulia l-a avut încă din studenţie şi acestea s-au concretizat prin mai multe studii şi cărţi.

Lucrarea debutează cu o introducere intitulată Portul, vama şi podurile peste Mureş la Alba Iulia – preliminarii – (p. 5-6), unde ne este prezentat pe scurt istoricul portului din antichitate până în epoca modernă, când şi-a atins maximul de dezvoltare.

            Capitolul I, Portul Mureşului la Alba Iulia (p. 7-33), ne prezintă pe scurt despre activitatea portuară din antichitate şi din evul mediu. Portul Mureşului de la Alba Iulia cunoaşte o dezvoltare deosebiteă după instalarea habsburgilor în Transilvania, el devenind principalul loc de colectare şi transportare a mărfurilor, în special a sării, în provinciile sud-estice ale Imperiului. Primul subcapitol este intitulat Depozitele de sare (p. 13-16), aici ni se vorbeşte despre locaţia, planimetria şi evoluţia clpdirilor destinate păstrări sării. Următorul subcapitol, discută despre Colonia portuară (p. 17-24), mai exact analizând clădirile administraţiei şi casele locuitorilor. Al treilea subcapitol, Oficiul de Transport Naval al Sării (p. 24-26), ne prezintă activitatea şi componenţa acestui organ administrativ. Ultimul subcapitol se intitulează Şantierul naval (p. 27-33), el ne vorbeşte despre confecţionarea şi repararea ambarcaţiulilor de toate tipurile şi dimensiunile, mai exact: plute, luntre, corăbii, pontoane şi bacuri.

            Capitolul II, Mureşul – „drum al sării” (p. 34-51), ne prezintă istoria transportului de sare pe Mureş din antichitate până în secolul XX. Acesta are un singur subcapitol ititulat Transportul şi comercializarea sării. În epoca modernă sarea pentru depozitul de la Partoş era exploatată din ocnele de la Turda, Sic, Dej, Praid, Cojocna, Ocna Mureşului şi Ocna Sibiului. Ea era transportată pe Mureş în principal la Szeghedin (Ungaria), dar erau alimentate şi alte depozite pe drum, Şoimuş(de unde de livra sarea pentru ţinuturile Zarandului şi Hunedoarei) sau Lipova(care aproviziona cu sare Banatul). Tot aici se aduc în discuţie şi efectele nefaste pe care l-ea avut Mureşul de-a lungul istoriei prin inundaţiile catastrofale care au afectat comunităţiile din preajma sa.

            Al treilea capitol, SZEGED – locul în care Mureşul a vărsat „cornul abundenţei” (p. 52-61), ne vorbeşte despre importanţa economică a oraşului maghiar de-a lungul existenţei sale. Aici principalele mărfuri stocate erau sarea şi lemnul, aduse în majoritate pe Mureş, dar şi alte maerii prime.

            Capitolul IV, Podurile Mureşului la Alba Iulia (p. 62-87), discută despre diversele tipuri de poduri care au traversat râul de-a lungul secolelor; poduri fixe sau plutitoare, construite după caz, din lemn, zidărie de piatră (la piloni), metal sau beton. Autorul ne spune că Mureşul era traversat de un pod încă din vremea romanilor, mai apoi în evul mediu apar mai multe tipuri de poduri. Primul subcapitol, Poduri plutitoare-umblătoare (p. 66-68), vorbeşte depre acest tip de pod care era realizat din diferite tipuri de ambarcaţiuni: bărci, plute, bacuri şi cinuri. Al doilea subcapitol, Poduri de vase (statice) (p. 69- 71), acet tip de pod a constituit o etapă intermediară între podurile umbătoare şi cele fixe pe piloni. Ultimul subcapitol discută problema podurilor fixe de peste Mureş din secolul al XIX-lea până astăzi(Podurile fixe, p. 72-87). În veacul al XIX-lea au fost elaborate mai multe proiecte pentru construirea unui pod fix peste Mureş.

            Ultimul capitol, Vama podului peste Mureş la Alba Iulia (p. 88-91), aici se dezvoltă subiectul taxelor plătite de-a lungul timpului de cei care traversau această vamă.

            Cartea se încheie cu Abrevieri bibliografice (p. 93-94), Lista ilusraţiilor (p. 95-98), Provenienţa imaginilor (p. 98) şi un CUPRINS (p. 99).

            Cartea de faţă are o ilustraţie deosebită, compusă din hărţi, ridicări topografice, planuri, carţi poştale şi fotografii de epocă, care completează textul, acesta fiind foarte accesibil cititorului. Astfel această lucrare descifrează un capitol mai puţin ştiut din istoria oraşului Alba Iulia.

Gligor Adrian BORZA