Ştiinţă pentru toţi: Glogoveţ, com. Valea Lungă, jud. Alba - Cetatea medievală

Iulian Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistriţa, „Tipografia naţională” G. Matheiu, 1920, p. 20/53.

„Glogoveţ, Tc. Urme de cetate, 111.”
„111. Köváry L. Erdély építészeli emlékei. Kolozsvár 1866.”

K. Horedt, Cercetările arheologice din regiunea Hoghiz-Ugra şi Teiuş, în Materiale şi cercetări arheologice, I/1953, p. 815.

„Spre Est de satul Glogovoţ pe partea stângă a Târnavei Mari, se ridică pe un vârf pronunţat resturile unei cetăţi, înconjurată de un val semicircular cu şanţ. Sondajele întreprinse au identificat urmele zidurilor de mortar, indicând originea medievală a fortificaţiei care s'a construit însă pe o staţiune Cţotofeni, după cum arătau fragmentele de ceramică găsite în şanţurile de încercare.”

Sursa informaţiei de mai jos: http://www.cimec.ro/scripts/arh/rar-index/sel.asp?nr=2&Lang=EN&NrSel=0&IDRap=2014, accesat 05.03.2015.

Glogoveţ, com./oraş Valea Lungă (denumire repertoriu: Glogoveţ sau Glogovăţ, Kisgalgóc, com. Valea Lungă, jud. Târnava Mică)

Punct 1. Spre est deasupra satului, pe dealul cetăţii medievale
Tip sit: cetate
Descoperiri:
1.1 aşezare; datare repertoriu: bronz timpuriu; cultura: Coţofeni
1.2 cetate - Cetate cu ziduri de piatră cu mortar, înconjurată de şanţuri.; datare repertoriu: epoca medievală
Bibliografie:
1. Köváry, L., Erd. Eml., p.58
2. Schroller,N, St. u. Kz., p.75
3. Roska, M., Közl, I, 1941, p.61
4. Roska, M., Rep, p.126, nr. 154
5. SCIV, 1950, p.126
Punct 2. Neprecizat
Tip sit: neprecizat
Descoperiri:
2.0.0.1 ţiglă - ţigle romane; datare repertoriu: neprecizată; Muzeul Sibiu, nr inventar: 5314-5317
Bibliografie:
1. Kovary, L., Erd. Eml., p.58
2. Schroller, H., St.u.Kz., 1933, p.75, da
3. Roska, M., Közl, I, 1941, p.61
4. Roska, M., Rep., p.126, nr. 154
5. Roska, M., SCIV, I, 1950, p.126

Sursa imagini de mai sus: http://www.cimec.ro/Arheologie/RAR/Imagini-RAR/RAR%20Transilvania-Tarnava%20Mica/IAB-RAR-Tarnava%20Mica-040.jpg.

Vasile Moga, Horia Ciugudean, Repertoriul arheologic al judeţului Alba, Alba Iulia, BMA, II, 1995, p. 104.

„GLOGOVEŢ (Glogovăţ), corn. Valea Lungă.

1. Spre E, deasupra satului, pe dealul cetăţii medievale, se află o aşezare aparţinând culturii Coţofeni. Materialele în Mz. Sibiu şi MIC. Cetatea medievală are ziduri de piatră, cu mortar şi este înconjurată de şanţuri.

2. De pe teritoriul satului provin ţigle romane (Mz. Sibiu, 5314-17).

1-2. L. Köváry, Erd.ép, 58; H. Schroller,St.u.Kz. 75; M. Roska, Közl, 1. 1941. 61; id, Rep. 126, nr. 154; SCIV 1. 1950. 126.”

Adrian Andrei Rusu, Castelarea Carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, Editura MEGA, 2005.

p. 21 „Numeroase sondaje au atins la fel de numeroase cetăţi, fără ca rezultatele lor să fie în vreun fel cunoscute (..., Glogoveţ, ...).”

p. 26-27 „Cetatea Glogoveţ, după ce fusese scoasă din funcţie, probabil încă din secolul al XIV-lea s-a păstrat în ruină netulburată un timp, apoi a fost excavată sistematic (mai 1668), de către peste o sută de oameni, pentru a furniza piatră unor noi construcţii nobiliare.”

p. 41 „Probabil tot plasamentul a fost cel care, în opoziţie cu locul înalt, rezervat şoimior sau caprelor, a generat toponimul „Cetatea şoarecilor” (Egervár, Glogoveţ).”

p. 173 „Glogoveţ – perimetru 136”

p. 193 „Datare – 1313; Alte detalii – complet distrus”

p. 289-288 „Din a doua parte a domniei regelui Carol Robert, rostul cetăţilor interioare s-a stabilizat. Lucrul s-a făcut, în primul rând prin distrugerea definitivă a unora dintre ele. Două sau trei exemple, cunoscute din documente, par să sprijine supoziţia că fenomenul a fost, în mod sigur, mult mai larg pe cât ni s-a transmis în mărturii. Este vorba despre cetăţile ... Egurvar (dispărută la Glogoveţ, jud. Alba)... .”

p. 302 „Începând din limita de vest, Glogoveţul este amintit doar la începutul secolului al XIV-lea şi descrit întrucâtva în cursul secolului al XVII-lea, încât nu lasă loc la îndoială că a fost o cetate de piatră „clasică”, despre cu foarte mare risc s-ar putea scrie că a servit apărării vreunui hotar.”

p. 319 „O cetate fără hinterland (Teritoriu care gravitează spre un centru economic conform http://dexonline.ro/definitie/hinterland) era o indecenţă: nu se putea întreţine normal, era în căutare forţată de bunuri care să o aprovizioneze. ... Poate din acest motiv au dispărut cetăţi ca acelea de la Glogoveţ ... .”

p. 520 „Glogoveţ (com. Valea Lungă, jud. Alba). Amplasamentul pare să fi fost pe o înălţime situată la est de sat. Avem un plan elipsoidal, cu un perimetru de 68 stânjeni. În vremurile în care a mai fost văzută, avusese de asemenea, două turnuri, cu planimetrie neprecizată, dintre care cel orientat spre coasta dealului avea ziduri cu grosimea de 1,5 stânjeni. Piatra nu provenea din carieră. Cronica lui Nicolae Bethlen susţine că ruina fortificaţiei a fost redescoperită în anul 1668, într-o pădure. De asemenea, izvorul precizează că ruina a fost cu mare greutate demolată spre aservi ca material de construcţie pentru castelul de la Sânmiclăuş. Nici o altă verificare ulterioară nu s-a mai făcut pe teren ori dacă ea s-a produs (sunt semnale că în 1953, K. Horedt ar fi făcut acolo? Un sondaj), nu a fost publicată (...).”

p. 562 „Egervar (jud. Alba). Atestată ca o a doua cetate, alături de Glogoveţ (Şt. Pascu, Voievodatul, II, p. 272, 264). De fapt, este una singură, numele sub care o tratăm aici, fiind aproximativ cel medieval, care desemnează cetatea aflată în hotarul aşezării actuale.”

Karczag Ákos, Szabó Tibor, ERDÉLY, PARTIUM ÉS A BÁNSÁG ERŐDÍTETT HELYEI, Várak, várkastélyok, városfalak, templomvárak, barlangvárak, sáncok és erődítmények a honfoglalástól a 19. század végéig, Budapesta, Editura Semmelweis Koadó, 2010, p. ? (din păcate în pozele realizate paginilor cu informaţiile despre Glogoveţ nu se observă numărul acestora).

„Kisgaloc (Egervar) – Glogoveţ jud. Alba

Satul Glogoveţ se află în zona de vest a Podişului Târnavelor. În partea de est a satului se situează cetatea, calea de acces optimă este din nord. În partea de sud a cetăţi se observă reţeaua şanţurilor de apărare care înconjoartă ruinele ei.

Prima atestare documentară a cetăţi medievale datează din 1313. În aceea perioadă era cunoscută sub numele de Egervar. Se presupune că în sec. XIII-XIV era locuită, cauza dispariţiei ei nu se cunoaşte. Mutarea a părţi din ruine este specificată în jurnalul lui Nicolae Bethlen, el a folosit ruinele spoliate la ridicarea castelului Bethlen din Sânmiclăuş (jud. Alba) în 1667-1668. El consemnează în jurnal: „În mod miraculos prin râmăturile porcilor au ieşit la iveală fundaţiile unei cetăţi păgâne pe dealul Galgov, s-au păstrat bazele zidului, spuse porcarul lui Dumnezeu. Groaznic de vechi o fi necunoscând nici din legende, nici din consemnări, nici după tradiţii pierdute în negura timpului. Zidul este puternic, bine închegat, mai degrabă crapă piatra de râu decât lipiturile de var, distrugând multe unelte la desfacerea zidului, stejarii erau groşi ca un butoi de 40. Pe 3 florini (în carte apare greşit forint) şi 8 feldere de grâu omul mi-a arătat locul abia lăsându-l arendaşul. Timp de trei zile cu 12 oameni numai moloz şi sfărâmături am adunat, grăind cu tatăl meu (Ioan Bethlen), el a trimis 100 de oameni la ruinele cetăţi. Perimetrul fiind de 68 stânjeni formând un oval având două turnuri rămânând din ele două piscuri.”

În zilele noastre suprafaţa cetăţi este acoperită de pădure, ea fiind parţial vitibilă. Lungimea sud-nord este de 70 m, lăţimea est-vest 45 m. Suprafaţa cetăţii a fost răscolită de căutătorii de comori şi pentru materiale de construcţie. Cetatea pe partea nordică este despărţită de un deal de către un şanţ artificial, şanţul este vizibil şi în partea de sud şi est. Din partea de sud-vest a cetăţi se vede şi al doilea şanţ, unde din cauza presupuselor săpături arheologice sunt vizibile trei secţionări ale şanţurilor. În mijlocul cetăţi nu sunt vizibile urme ale zidurilor, doar un morman de moloz. În apropiere este situată o groapă de trei patru metri adâncime rezultată în urma săpăturilor făcute de căutători de comori, nici în acea groapă nu sunt vizibile urme de ziduri.”

P.S. Traducerea poate conţine şi unele mici greşeli!

Ridicare topografică pe care este indicată cetatea Glogoveţ.

Sursa imagini: Karczag Ákos, Szabó Tibor, ERDÉLY, PARTIUM ÉS A BÁNSÁG ERŐDÍTETT HELYEI, Várak, várkastélyok, városfalak, templomvárak, barlangvárak, sáncok és erődítmények a honfoglalástól a 19. század végéig, Budapesta, Editura Semmelweis Koadó, 2010, p. ? (din păcate în pozele realizate paginilor cu informaţiile despre Glogoveţ nu se observă numărul acestora).

Planul cetăţii Glogoveţ.

Cetatea Glogoveţ este indicată cu un cerc roşu pe Cartarea iosefină (1763-1787).

Sursa imagini: http://mapire.eu/en/map/collection/firstsurvey/?zoom=6&lat=47.89035&lon=14.76556.

Cetatea Glogoveţ este indicată cu un cerc roşu pe a doua ridicare topografică austriacă (1806-1869).

Sursa imagini: http://mapire.eu/en/map/collection/secondsurvey/?zoom=14&lat=46.15012&lon=24.03071.

Cetatea Glogoveţ este indicată cu un cerc roşu pe a treia ridicare topografică austriacă (1869-1887).

Sursa imagini: http://mapire.eu/en/map/hkf_75e/?zoom=14&lat=46.1492&lon=24.00797.

Imagine satelitară, în care este indicat locul cetăţi Glogoveţ cu un cerc roşu.

Sursa Imagini: http://www.arcgis.com/apps/Embed/index.html?webmap=a41da1cc1efb40e295cad10842a0c65b&extent=19.0409,42.804,31.862,48.9086&home=true&zoom=true&scale=true&search=true&searchextent=true&basemap_gallery=true&theme=light.