Expoziția „Darul credinței. Mărturie transilvăneană din secolul IV”

 

Expoziția „Darul credinței. Mărturie transilvăneană din secolul IV”
12 octombrie 2026 ora 13:00 · Palatul Culturii Iași

Un obiect de excepție, un obiect de patrimoniu de o mare valoare și însemnătate istorică, ce este expus la Palatul Culturii din Iași in cadrul Festivalul Sacrum Iași Art Festival este Donariul de la Biertan.

În anul 1775 a fost descoperit, lângă satul Biertan (la sud-est de Mediaș, județul Sibiu), un donarium creștin și un disc. După descoperire, donariul a ajuns mai întâi în colecția Brukenthal din Avrig, apoi în cea a Muzeului Brukenthal din Sibiu și, în cele din urmă, în colecția Muzeului Național de Istorie a României.

Donariul este format dintr-o tăbliță dreptunghiulară (cadru) din bronz turnat, de forma unei tabula ansata; lungimea este de 32,5 cm, lățimea de 12,6–13,2 cm și grosimea de 0,4 cm. În interiorul cadrului, spațiul a fost împărțit în trei părți egale, longitudinale, prin două bare paralele. Pe bare și pe rama de jos a tăbliței se află o inscripție latină, din litere ajurate (tăiate în grosimea bronzului tăbliței), așezate pe trei rânduri: EGO ZENO/ VIUS VOT/ UM POSUI, adică EU, ZENOVIE, AM PUS OFRANDA (făgăduință, danie).

Cele două laturi scurte au câte un adaos triunghiular prevăzut cu trei orificii. Pe laturile lungi erau fixate, la mijloc, toarte circulare. De cea superioară (care acum nu mai există) probabil că piesa era atârnată de un policandru sau de un candelabru, fapt care implica existența unui lăcaș de cult, deci a unei bazilici. De cea inferioară era agățată a doua piesă a donariului, și anume un disc (chrismon), tot din bronz turnat, având înscrisă în el monograma lui Hristos (X + P), tot cu litere ajurate. Acest disc, prevăzut cu două toarte circulare, are diametrul de 23,7 cm și grosimea de 0,4 cm.
Cercetătorii au datat acest donarium în secolul al IV-lea și îl consideră, în mod unanim, drept obiect creștin. Prin urmare, inscripția de la Biertan este de o mare însemnătate istorico-bisericească, pentru că atestă vechimea creștinismului daco-roman și persistența populației daco-romane, care vorbea latinește, după retragerea legiunilor și a administrației în sudul Dunării.

Piesa face parte din colecția Muzeului Național de Istorie a României.

 

Sursa informațiilor Palatul Culturii din Iași - Complexul Muzeal Național „Moldova".