𝐂𝐞𝐫𝐜𝐞𝐢𝐢 – 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭𝐞 𝐛𝐢𝐣𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐈𝐦𝐩𝐞𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧

 

𝐂𝐞𝐫𝐜𝐞𝐢𝐢 – 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭𝐞 𝐛𝐢𝐣𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐈𝐦𝐩𝐞𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧

 
În Imperiul Roman, cerceii, cunoscuți și sub denumirea inaures, erau cea mai apreciată și răspândită podoabă purtată de femei. Cu sau fără pandantive, aceste artefacte, de mici dimensiuni, sunt o dovadă a priceperii și ingeniozității orfevrilor din Antichitate. Astfel, cel puțin în cazul exemplarelor mai spectaculoase, meșterii bijutieri reușeau, cu o cantitate mică de metal, să creeze volume aparente și detalii ornamentale care erau puse în valoare cu ajutorul pietrelor semiprețioase sau perlelor.

 
Obiceiul purtării cerceilor a atras și atenția autorilor antici care, pe un ton critic, condamnă fascinația doamnelor pentru aceste bijuterii. Între aceștia se află și Seneca: „Văd perle, nu câte una la ureche, ci mănunchiuri, iar urechile trebuie să se deprindă să le poarte povara; sunt prinse laolaltă în perechi, iar deasupra fiecărei perechi sunt puse altele. Nebunia muierii nu i-ar fi copleșit destul pe bărbați dacă nu ar fi atârnat de fiecare ureche câte două sau trei averi moștenite!” (Seneca, Despre Binefaceri VII. 9.4). Plinius cel Bătrân menționa și el că: „nicio altă parte a corpului nu provoacă mai mari cheltuieli pentru femei, din pricina perlelor pe care acestea le atârnă de urechi.” (Plinius XI (50) 136). Pe de altă parte, un ton mai dulce este sesizat la Ovidius: „Și împodobite vă vreți cu nestemate la mâini; / Cu mărgăritare la gât de la Soare – Răsare aduse / Ce le purtați în urechi, oricât de grele ar fi.” (Ovidius, Cosmetice 20).

 
Omniprezenți în cotidianul roman, cerceii apar ca parte a costumului feminin și în arta sculpturală – așa cum putem observa pe stela funerară de la Tomis (aflată în colecția MNIR) – sau în pictură, prin faimoasele portrete funerare descoperite în Egipt.

 
Prinși în ureche prin intermediul unei verigi închise sau cu ajutorul unui cârlig (uneori îndoit în formă de „S”), cerceii romani rămân una dintre cele mai reprezentative podoabe feminine care au fascinat prin diversitatea și delicatețea formelor. Emblemă a feminității, aceștia oferă astăzi informații variate asupra Antichității.

 
• Statut social. Priviți în ansamblu, aceștia devin un simbol al luxului și al gustului pentru împodobire al doamnelor din Antichitate.
• Credințe. Prin pietrele gravate incluse în structura lor, ne oferă indicii despre practicile magice sau religioase ale purtătoarei.
• Modă. Prin montarea cameelor cu portrete feminine, cerceii devin surse iconografice referitoare la felul în care doamnele obișnuiau să-și aranjeze coafurile în acea epocă.
Vă invităm să descoperiți aceste impresionante bijuterii în secțiunea dedicată perioadei romane, din expoziția Tezaur Istoric a Muzeului Național de Istorie a României.

 
Text: Alis Dumitrașcu

 
𝐒𝐮𝐫𝐬𝐞 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞:
Publius Ovidius Naso, Heroide. Amoruri. Arta Iubirii. Remediile Iubirii. Cosmetice (traducere și note de Maria – Valeria Popescu, Prefață și tabel cronologic de Grigore Tănăsescu, București, 1977)
Plinius, Naturalis Historia (vol. al II-lea – Antropologia, Zoologia, traducere prefață note și indice de Ioana Costa, indice Tudor Dumitru, Iași, 2001)
Seneca Lucius Annaeus, Binele tău e al meu. Despre binefaceri. De beneficiis (traducere din limba latină de Ioana Costa, București, 2015)

 
𝐈̂𝐧 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢:
Cercei descoperiți pe teritoriul României la Romula (Reșca, jud. Olt), Tomis (Constanța, jud. Constanța) și localități necunoscute.

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.