𝟗 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 – 𝐏𝐚𝐫𝐟𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢𝐢 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐯𝐚𝐬 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐢𝐜𝐥𝐚̆: 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐥𝐚𝐛𝐚𝐬𝐭𝐫𝐨𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢
Calendarul istoric „Astăzi la Constanța” vă invită să pășiți în universul fascinant al sticlei antice și să descoperiți povestea unui obiect aparent mic și fragil, dar care poartă în el mărturii vechi de milenii. Fila zilei de 9 aprilie este dedicată 𝐚𝐥𝐚𝐛𝐚𝐬𝐭𝐫𝐨𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 – un vas mic, folosit în antichitate pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor parfumate, exponent al rafinamentului anticilor.
Prezența obiectelor și a vaselor de sticlă în straturile de istorie indică „𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒-𝑙 𝑜𝑐𝑢𝑝𝑎 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̗𝑎 𝑑𝑒 𝑧𝑖 𝑐𝑢 𝑧𝑖 𝑎 𝑎𝑛𝑡𝑖𝑐ℎ𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑖 𝑠𝑡𝑖𝑐𝑙𝑎, 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖 𝑑𝑒𝑜𝑠𝑒𝑏𝑖𝑡𝑒, 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑝𝑎𝑟𝑒𝑛𝑡̗𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑓𝑟𝑎𝑔𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎̆”, a punctat Mihai Bucovală în lucrarea de referință „𝑉𝑎𝑠𝑒 𝑎𝑛𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑖𝑐𝑙𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑇𝑜𝑚𝑖𝑠” (1968). Mai mult, „𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑠𝑡𝑢𝑑𝑖𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑜𝑟 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑐𝑡𝑒 (...) 𝑛𝑒 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑚 𝑑𝑎 𝑠𝑒𝑎𝑚𝑎 𝑑𝑒 𝑣𝑜𝑙𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡 𝑎𝑙 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠̗𝑡𝑖𝑛𝑡̗𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑡𝑒ℎ𝑛𝑖𝑐𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑒𝑑𝑎𝑢 𝑐𝑒𝑖 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 𝑖̂𝑛 𝑑𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡̗𝑖𝑒 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̗𝑖, 𝑑𝑒𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟, 𝑑𝑒 𝑛𝑖𝑣𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑚𝑎𝑟𝑐𝑎𝑏𝑖𝑙 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠𝑒𝑠𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑑𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑢 𝑚𝑒𝑠̗𝑡𝑒𝑠̗𝑢𝑔𝑎̆𝑟𝑒𝑠𝑐, 𝑎𝑙 𝑓𝑎𝑏𝑟𝑖𝑐𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑡𝑖𝑐𝑙𝑒𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑎𝑛𝑡𝑖𝑐ℎ𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒”, a continuat reputatul istoric.
Despre începuturile prelucrării sticlei, tot Mihai Bucovală nota: „𝑃𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑝𝑢𝑡̗𝑖𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎̆𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑓𝑟𝑢𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑣𝑖𝑡𝑟𝑒𝑔𝑖𝑎 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑛𝑜𝑖, 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑃𝑙𝑖𝑛𝑖𝑢 𝑐𝑒𝑙 𝐵𝑎̆𝑡𝑟𝑎̂𝑛, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑖𝑐𝑙𝑒𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟, 𝑢𝑛𝑜𝑟 𝑐𝑜𝑟𝑎̆𝑏𝑖𝑒𝑟𝑖 𝑓𝑒𝑛𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑖 – 𝑛𝑒𝑔𝑢𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑜𝑑𝑎̆ – 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑠̗𝑖 𝑠𝑎̆-𝑠̗𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑔𝑎̆𝑡𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑚𝑎𝑠𝑎 𝑝𝑒 𝑜 𝑝𝑙𝑎𝑗𝑎̆ 𝑝𝑢𝑠𝑡𝑖𝑒. 𝐹𝑎̆𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑓𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑛𝑖𝑠𝑖𝑝, 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡̗𝑖𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑠̗𝑖 𝑏𝑜𝑙𝑜𝑣𝑎𝑛𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑜𝑑𝑎̆ 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙𝑎̆ 𝑎𝑑𝑢𝑠̗𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑜𝑟𝑎𝑏𝑖𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛𝑖 𝑣𝑎𝑠𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑢𝑠𝑒 𝑙𝑎 𝑓𝑖𝑒𝑟𝑡, 𝑎 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑐𝑎 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑖𝑐𝑙𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒! 𝑅𝑒𝑙𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑝𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 𝑐𝑢𝑣𝑎̂𝑛𝑡 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙𝑖𝑠̗𝑡𝑖𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑢𝑛𝑎𝑛𝑖𝑚𝑖 𝑖̂𝑛 𝑎 𝑠𝑜𝑐𝑜𝑡𝑖 𝑝𝑎𝑠𝑎𝑗𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 𝑟𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑓𝑎𝑛𝑡𝑒𝑧𝑖𝑖”.
Industria vitrică își are originea în ultima etapă a epocii Bronzului târziu, în Mesopotamia, consideră specialiștii, și s-a bucurat de popularitate de la bun început. „𝑆𝑡𝑖𝑐𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑙𝑜𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 𝑢𝑛 𝑠𝑢𝑏𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑝𝑖𝑒𝑡𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑒𝑡̗𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙 𝑙𝑎𝑝𝑖𝑠 𝑙𝑎𝑧𝑢𝑙𝑖. 𝐷𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑓𝑒𝑙, 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑖𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒, 𝑠𝑡𝑖𝑐𝑙𝑎 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑡𝑎̆ – 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎̆ 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑚𝑎𝑟𝑐𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 – 𝑝𝑖𝑒𝑡𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑒𝑡̗𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑠̗𝑖 𝑠𝑒𝑚𝑖-𝑝𝑟𝑒𝑡̗𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒, 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑠̗𝑖 𝑖̂𝑛 𝑡𝑒𝑥𝑡𝑒 𝑎𝑛𝑡𝑖𝑐𝑒”, scrie Sever-Petru Boțan în volumul „𝑉𝑎𝑠𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑖𝑐𝑙𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡̗𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝐶𝑎𝑟𝑝𝑎𝑡̗𝑖 𝑠̗𝑖 𝑃𝑟𝑢𝑡 (𝑠𝑒𝑐𝑜𝑙𝑒𝑙𝑒 𝐼𝐼 𝑎. 𝐶ℎ𝑟. – 𝐼𝐼 𝑝. 𝐶ℎ𝑟.)” (2015). Inițial considerate produse „de lux”, vasele de sticlă, „rod al măiestriei și creativității în domeniul tehnologic” au pătruns relativ repede în cadrul veselei de uz cotidian.
Înainte de inventarea suflării sticlei, meșterii antici realizau vasele prin mai multe procedee tehnice: modelarea pe miez de nisip sau pe verigă metalică, tăierea și prelucrarea la rece și altele. Cea mai răspândită dintre aceste metode a fost formarea pe miez de nisip (core-formed glass), utilizată și în cazul realizării vaselor alabastron.
Inițial, aceste vase erau realizate din alabastru, o piatră moale, de unde provine și numele lor, însă în timp au fost confecționate și din ceramică sau sticlă. Tehnica modelării pe miez de nisip presupunea realizarea unui miez din nisip și argilă, fixat pe o tijă, peste care era aplicată sticla topită, înfășurată sau modelată direct. Vasul era apoi încălzit și rotit pentru a obține forma dorită, iar ulterior erau adăugate detalii precum gura, toartele sau fire decorative. Miezul de nisip era îndepărtat după răcire și rămânea interiorul gol. Vasele astfel obținute aveau, de regulă, dimensiuni mici, pereți groși și decoruri în zigzag sau spirală, în culori intense, fiind folosite în special pentru păstrarea parfumurilor.
Un astfel de vas se află în colecția 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐍𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚. Descoperit la Vadu, la aproximativ 10 kilometri de Histria, alabastronul este un vas de mici dimensiuni, din sticlă groasă, cu aspect mat, având o lungime de aproximativ 12 centimetri. Exponatul prezintă urme de deteriorare în partea inferioară și la buză, iar una dintre toarte este spartă. Corpul vasului este decorat cu linii în zigzag, realizate în galben și verde, iar toartele mici sunt aplicate ușor asimetric. Piesa este datată în secolele VI – IV î. Hr. Este un exemplar unic, printre cele mai vechi din colecția muzeului, după cum sublinia Mihai Bucovală, „𝑎𝑝𝑎𝑟𝑡̗𝑖𝑛𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑒𝑟𝑖𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑣𝑎𝑠𝑒 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑝 𝑏𝑎𝑙𝑠𝑎𝑚𝑎𝑟𝑖𝑢𝑚 𝑎𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑖𝑛𝑒 𝑠̗𝑖 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑛𝑒𝑒𝑛𝑒, 𝑎𝑏𝑢𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑡𝑜𝑡 𝑏𝑎𝑧𝑖𝑛𝑢𝑙 𝑀𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑀𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑛𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̗𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑒𝑐𝑜𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑎𝑙 𝑉𝐼𝐼-𝑙𝑒𝑎 𝑖̂.𝐻𝑟”. Provine din import, cel mai probabil din Alexandria.
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: 𝐀 𝐬𝐨𝐬𝐢𝐭 𝐮𝐧𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐩𝐞𝐬̗𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐚𝐬𝐩𝐚̆𝐭𝐚̆ 𝐯𝐞𝐫𝐢𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐫𝐮𝐧, 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐠𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭𝐚𝐭𝐚̆, 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐍𝐨𝐫𝐯𝐞𝐠𝐢𝐚 𝐥𝐚 𝐃𝐫𝐨𝐠𝐮𝐞𝐫𝐢𝐚 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐜𝐢𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐀𝐥. 𝐈. 𝐇𝐞𝐢𝐝𝐞𝐧𝐛𝐮𝐬𝐜𝐡, 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 (𝐬𝐮𝐛 𝐇𝐨𝐭𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐑𝐞𝐠𝐚𝐥)
Sursa foto: MINAC
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu