Marfa cumpărată putea fi verificată la cântarul de control din Piața Sfatului

 

Marfa cumpărată putea fi verificată la cântarul de control din Piața Sfatului

În perioada medievală, mai ales, termenul ”cântar” numea atât unitatea de măsură, cât şi principalul instrument de măsurat greutatea mărfurilor. Documentele de limbă latină din Transilvania pomenesc adesea de ”centenarius”.

Dacă ne referim la unitatea de măsură, în spaţiul transilvănean s-au folosit: cântarul turcesc, cântarul austriac sau de Viena, cântarul sau maja de Transilvania şi maja de Buda sau maghiară, acestea prezentând deosebiri între ele. Cântarul, ca instrument de măsurat, apare menţionat în documentele referitoare la exploatările miniere, ulterior fiind amintit în numeroase inventare, fie ale nobililor, fie ale negustorilor.

Autorităţile oraşelor ardelene aveau dreptul de control asupra cântarelor şi greutăţilor de măsurat – respectiva activitate aducându-le venituri însemnate – pentru aceasta existând instrumente etalon.

La Braşov, în Piaţa Sfatului se găseau cântare publice, unde marfa cumpărată putea fi verificată, iar lângă Biserica Neagră, până în secolul al XVIII-lea, s-a aflat cântarul oficial al oraşului, mutat apoi în marea hală comercială.

În Expoziţia permanentă a Muzeului Civilizaţiei Urbane a Braşovului puteţi vedea mai multe astfel de instrumente de măsură, motiv pentru care vă învităm să ne vizitaţi la sediul din Piaţa Sfatului, nr. 15, de miercuri până duminică, între orele 09:00–17:00.

#MuzeuldeEtnografieBrașov #MuzeulCivilizațieiUrbaneaBrașovului #Transilvania #haișitulamuzeu

 
Surse: Nicolae Stoicescu, Cum măsurau strămoşii. Metrologia medievală pe teritoriul României. Nicolae Dunăre, Ţara Bârsei, vol. I.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.