𝐏𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐚𝐫𝐧𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚 𝐫𝐮𝐫𝐚𝐥𝐚̆

 

 

𝐒𝐄𝐂𝐓̦𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐄𝐓𝐍𝐎𝐆𝐑𝐀𝐅𝐈𝐄

#SubCojocȘiLânăGroasă
#IarnaSatuluiOltenescȘiPortulSăuTradițional

 
𝐏𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐚𝐫𝐧𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚 𝐫𝐮𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐚𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝟏𝟗𝟎𝟎-𝟏𝟗𝟓𝟎 𝐬𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐚𝐝𝐫𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐭𝐢𝐩𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢 𝐯𝐞𝐬𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐳𝐨𝐧𝐞𝐢 𝐞𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐦𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭𝐞. 

𝐷𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑓𝑜𝑙𝑜𝑠𝑖𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑣𝑒𝑠̦𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑢𝑟𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖, 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̦𝑖 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑚: 𝑙𝑎̂𝑛𝑎, 𝑏𝑢𝑚𝑏𝑎𝑐𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑒𝑝𝑎, 𝑖𝑎𝑟 𝑙𝑎 𝑛𝑖𝑣𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝑜 𝑎𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡𝑎̆ 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎𝑟𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑙𝑎 𝑎𝑑𝑎𝑝𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢𝑙 𝑐𝑙𝑖𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖. 

𝐏𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐟𝐞𝐦𝐞𝐢𝐞𝐬𝐜 purtat de femei în timpul iernii includea cămașa din pânză de casă, țesută din bumbac, peste ale cărei poale se înfășurau fie vâlnicul țesut din lână, fie catrințele sau „șoarțele” din bumbac sau lână. Peste cămașă femeile purtau cojoace din lână, lucrate în general de către cojocari, unele purtate cu regularitate, altele purtate doar la anumite sărbători. 

𝐂𝐨𝐣𝐨𝐜𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐃𝐚̆𝐛𝐮𝐥𝐞𝐧𝐢, 𝐃𝐨𝐥𝐣 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐕𝐚̆𝐝𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚, 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚𝐭̦𝐢, 𝐎𝐥𝐭, erau mărci ale zonei etnografice menționate, fiind renumite pentru rafinamentului decorurilor, motivele decorative specifice și cromatica vișiniu-vineție. Cojoacele sau pieptarele femeiești erau căptușite cu blană de miel. Capul era acoperit cu batice sau basmale din lână, iar încălțămintea consta în opinci ori cizme simple. Decorul costumului femeiesc, mai estompat iarna, păstra motive geometrice și cromatică sobră, indicând statutul social și vârsta purtătoarei.

𝐏𝐨𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐛𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐞𝐬𝐜, dominat de funcționalitate și sobrietate, adaptat muncilor grele și condițiilor climatice aspre, mai ales în zonele deluroase sau montane. Bărbații purtau cămăși din bumbac, lungi, pânze cu textură mai groasă, cioareci din lână, dimie sau aba, peste care purtau cojoc sau suman din postav sau din lână. Capul era protejat cu căciulă din blană de miel, iar picioarele erau acoperite de opinci din piele, cu obiele groase. Ornamentația se găsea pe cojoc și era mai discretă, concentrată pe cusături simple, pe tivuri, reflectând statutul practic și identitatea comunitară a purtătorului.

 
𝐈̂𝐧 𝐬𝐮𝐝𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢, 𝐃𝐨𝐥𝐣 𝐬̦𝐢 𝐎𝐥𝐭, iarna se purta haina albă din dimie, specifică Olteniei prin lungimea ei, numită ipingea largă. 𝐈̂𝐧 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐫𝐝, 𝐢̂𝐧 𝐕𝐚̂𝐥𝐜𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐆𝐨𝐫𝐣, surprindem forme similare ale cojoacelor cu cele din 𝐌𝐚̆𝐫𝐠𝐢𝐧𝐢𝐦𝐞𝐚 𝐒𝐢𝐛𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢, reflectând însă originalitate artistică la nivelul decorului: stilizări florale, elemente astrale, spirala, cercul, rozeta, dispuse fie în chenare marginale, fie compact, pe întreaga suprafață a pieptarului.

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐝𝐫. 𝐑𝐨𝐱𝐚𝐧𝐚 𝐃𝐞𝐜𝐚, muzeograf - Secția de Etnografie -Muzeul Olteniei.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Elena Secoșan, Paul Petrescu, „𝑃𝑜𝑟𝑡𝑢𝑙 𝑃𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑆𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎”, Editura Meridiane, 1984, p. 64

𝐅𝐨𝐭𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐞𝐱𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐛𝐚𝐳𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐂𝐚𝐬𝐚 𝐁𝐚̆𝐧𝐢𝐞𝐢: „𝑅𝑖𝑡𝑚𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑉𝑖𝑒𝑡̦𝑖𝑖”

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.