Mărfuri orientale pe piața Timișoarei, aspecte ale adoptării unei culturi levantine

 

Timișoara în jurul anului 1604, litografie realizată după acuarela lui F. Wattay la 1836

 Pipă din lut descoperită în Piața Libertății, Timișoara, 2013 - 2014

 Piesele din imagine au fost folosite ca zaruri și datează din perioada stăpânirii otomane (1552-1716). Zarurile au fost descoperite în anul 2012 cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în curtea Castelului Huniade.

 Fardfurie smălțuită, sec. XVII

Mărfuri orientale pe piața Timișoarei, aspecte ale adoptării unei culturi levantine

„…o cetate frumoasă de piatră, pătrată și așezată în colțul de miazăzi al cetății exterioare. E înconjurată de râul Timiș și de aceea cetatea stă oarecum ca pe o insulă de pământ. E o clădire solidă, frumoasă și simplă…” așa vede Evliya Çelebi Timișoara secolelor otomane, cu turnuri „cu vârfuri ascuțite”, poduri ridicate „cu macarale” și trei rânduri de porți de fier prin care trece toată mișcarea orașului.
Cercetările arheologice completează această imagine. Perioada otomană „a durat timp de 164 de ani în această zonă, reprezentând un interval cronologic foarte lung, în care s-au imprimat influențele unei culturi străine de Europa Centrală.” În acest timp, piața Timișoarei se umple de obiecte aduse de negustori levantini, fiecare dintre ele transformând atmosfera orașului.
Nivelurile descoperite conțin vase și obiecte descrise în detaliu: „boluri cu picior înălțat, ibrice, tigăi cu picioare și mâner, urcioare cu strecurătoare, tipsii de lut și căni fine de porțelan și maiolica.” Un capitol aparte îl ocupă „ceramica neagră, în majoritate boluri și urcioare, de origine balcanică, care își dobândea culoarea prin arderea reducătoare.” Toate acestea apar în contextul unui „import masiv de artefacte, care înainte erau străine locului, astfel că se pot foarte ușor diferenția straturile și contextele arheologice.”

Printre obiectele preferate ale epocii apar „pipele ceramice pentru fumat, care se numără printre cele mai frecvente obiecte descoperite în siturile de perioadă otomană.” Descoperirile din Piața Libertății aduc o perspectivă detaliată: „pipele din lut descoperite în urma săpăturilor arheologice de salvare din 2013–2014” arată obiceiurile zilnice ale soldaților, pentru că tutunul ajunge în Banat „pe filiera otomană, odată cu cucerirea zonei în anul 1552.” Analiza acestor obiecte include „șapte categorii, în funcție de materia primă, decor sau diferite aspecte ale manufacturii”, totalizând „51 de pipe, fragmentare sau întregi”, fiecare cu detalii incizate, rozetă, borduri marcate și urme de folosire.

În același registru se află și zarurile descoperite în curtea Castelului Huniade, piese discrete și surprinzătoare. Oasele perforate, cu adâncituri umplute cu plumb, au fost folosite de soldații garnizoanei în momentele de răgaz. Micile piese păstrează forma unor obiecte realizate prin mijloace simple, unele chiar în interiorul cetății, și deschid un capitol al jocurilor, întâlnirilor și ingeniozității din Timișoara otomană.

Între vase smălțuite, porțelanuri asiatice, pipe din lut, ceramici balcanice și zaruri de os, orașul își compune un portret oriental autentic, strat peste strat. Toate aceste obiecte creează povestea unei Timișoare conectate la drumurile Levantului, o piață în care fiecare fragment păstrat în pământ spune despre viața oamenilor, despre gusturile lor, despre meșterii care au lucrat formele și despre ritmul unui oraș aflat la întâlnirea dintre culturi.
Bibliografie

Zsuzsanna Kopeczny, Castelul Huniade. De la reședință regală la sediu de muzeu, Editura Mega, 2023.

Bogdan-Alin Craiovan, „Tobacco Clay Pipes Discovered in Libertății Square, Timișoara”, în Patrimonium Banaticum, vol. VII, 2017.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.