„Colții de Lup” (sau dinții de lup) reprezintă unul dintre cele mai puternice și fascinante simboluri din arta populară românească.

 

Frumusețea artei tradiționale românești își are de multe ori locul în detalii și semnificația ascunsă a lor. „Colții de Lup” (sau dinții de lup) reprezintă unul dintre cele mai puternice și fascinante simboluri din arta populară românească.

Natura motivului tradițional românesc „colți de lup” (sau dinți de lup) este una adânc simbolică, reprezentând o barieră protectoare împotriva forțelor malefice, de aceea este un element des întâlnit în arhitectura tradițională, sculptat în lemn la poartă sau la streașină, dar și în țesături sau broderii. Forma sa, un șir de triunghiuri sau zimți ascuțiți, sugerează o putere apotropaică, fiind menită să "muște" sau să alunge spiritele rele, necurate și ghinionul. 

Mergând în profunzimea mitologiei și a credințelor populare românești, putem observa rolul important al acestei ființe. Lupul este un totem al dacilor şi important reper de măsurare a timpului în Calendarul popular. Stabilitatea comportamentului său de reproducere, neschimbat din timpuri străvechi, ferocitatea cu care îşi procură hrana, demnitatea, reflectată astăzi de neputinţa omului de a-l dresa pentru a-l aduce sub cupola circului etc. sunt trăsături care aveau să-I propulseze, în Antichitate, în rândul divinităţilor. În Dicționarul de mitologie română, Ion Ghinoiu relatează: Fiind singura fiinţă care vede dracii, îi sfâşie la Bobotează. El însoţeşte sufletul omului aici, în Existenţă, dar şi în Preexistenţă şi Postexistenţă. Lupul este și călăuză a sufletului omului pe drumurile întortochiate care duc la Rai. Poate tocmai de aceea artiștii populari români au ales „colții de lup” ca simbol al vigilenței, al protecției.

Vă invităm la Muzeul de Etnografie „Vergu-Mănăilă” să descoperiți acest motiv tradițional, dar și multe altele, în piesele expuse!

#crestemimpreunamintisisuflete

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Buzău.