𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐞𝐢 (𝐈𝐈𝐈)
În iunie 1368, Timișoara își primea pentru prima dată semnătura. O semnătură în imagine: un cavaler care străpungea cu sulița un balaur.
Privilegiul venea de la regele Ludovic I de Anjou. Pentru oraș, pecetea însemna recunoaștere și putere. Timișoara avea dreptul de a-și marca actele cu un simbol propriu, asemenea orașelor privilegiate din regat.
Sigiliul ales impresiona. Sfântul Gheorghe, patron al cavalerilor, apare pe cal, în clipa în care doboară balaurul. O scenă care, în secolul al XIV-lea, transmitea victoria credinței asupra rătăcirilor și triumful regelui asupra dușmanilor săi. Timp de patru secole, între 1368 și 1781, acest sigiliu a însoțit juzii orașului (judecători și conducători administrativi) și actele lor. În secolul al XVIII-lea, comunitatea ortodoxă timișoreană îl folosea încă, dovadă a unei memorii urbane care se adâncește cu fiecare generație.
Un cavaler, un balaur și o cruce au spus vreme de patru veacuri cine este Timișoara. Și spun încă.
Bibliografie: Ioan Hațegan, „Legendele Timișoarei”, vol. I.
Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu