𝐋𝐈𝐋𝐈𝐀𝐂 𝐌𝐀𝐑𝐄 𝐂𝐔 𝐏𝐎𝐓𝐂𝐎𝐀𝐕𝑨̆ (𝑅ℎ𝑖𝑛𝑜𝑙𝑜𝑝ℎ𝑢𝑠 𝑓𝑒𝑟𝑟𝑢𝑚𝑒𝑞𝑢𝑖𝑛𝑢𝑚 𝑆𝑐ℎ𝑟𝑒𝑏𝑒𝑟, 1744)

 

𝐋𝐈𝐋𝐈𝐀𝐂 𝐌𝐀𝐑𝐄 𝐂𝐔 𝐏𝐎𝐓𝐂𝐎𝐀𝐕𝑨̆
(𝑅ℎ𝑖𝑛𝑜𝑙𝑜𝑝ℎ𝑢𝑠 𝑓𝑒𝑟𝑟𝑢𝑚𝑒𝑞𝑢𝑖𝑛𝑢𝑚 𝑆𝑐ℎ𝑟𝑒𝑏𝑒𝑟, 1744)
𝐶𝑙𝑎𝑠𝑎 𝑀𝑎𝑚𝑚𝑎𝑙𝑖𝑎, 𝑂𝑟𝑑. 𝐶ℎ𝑖𝑟𝑜𝑝𝑡𝑒𝑟𝑎, 𝐹𝑎𝑚. 𝑅ℎ𝑖𝑛𝑜𝑙𝑜𝑝ℎ𝑖𝑑𝑎𝑒, 𝐺𝑒𝑛 𝑅ℎ𝑖𝑛𝑜𝑙𝑜𝑝ℎ𝑢𝑠

Modul lor de viață misterios a însuflețit de secole fantezia umană. Zborul bine direcționat al liliecilor prin noaptea întunecată a trezit superstiții de tot felul. Am aflat, încă din anii 1940, că acest acrobat aerian se orientează cu ajutorul ultrasunetelor, care nu pot fi auzite de oameni. Imaginea unui mod de viață fascinant a luat treptat locul legendelor și al miturilor. 

𝐀𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝟖𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐢𝐥𝐢𝐞𝐜𝐢 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐚𝐠𝐚̆, 𝐢𝐚𝐫 𝟑𝟎 𝐝𝐢𝐧 𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐬𝐜 𝐩𝐮𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚. 𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐢𝐦𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐯𝐚̂𝐧𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐧𝐨𝐜𝐭𝐚𝐦𝐛𝐮𝐥𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆ 𝐚 𝐬̦𝐚𝐬𝐞𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐦𝐚𝐦𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫.

𝐿𝑖𝑙𝑖𝑎𝑐𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑝𝑜𝑡𝑐𝑜𝑎𝑣𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑓𝑎𝑢𝑛𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐 𝑐𝑢𝑟𝑖𝑜𝑠, 𝑐𝑎𝑝𝑎𝑏𝑖𝑙 𝑑𝑒 𝑢𝑛 𝑧𝑏𝑜𝑟 𝑠𝑢𝑠𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡 𝑠̦𝑖 𝑜𝑟𝑖𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑏𝑖𝑜𝑠𝑜𝑛𝑎𝑟 𝑑𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛 𝑎𝑐𝑟𝑜𝑏𝑎𝑡 𝑎𝑒𝑟𝑖𝑎𝑛 𝑑𝑒𝑠𝑎̆𝑣𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑐𝑖 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑖𝑙𝑖𝑒𝑐𝑖 𝑐𝑢 𝑝𝑜𝑡𝑐𝑜𝑎𝑣𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑎, 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑔𝑒𝑛𝑢𝑙 𝑅ℎ𝑖𝑛𝑜𝑙𝑜𝑝ℎ𝑢𝑠 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎.

Denumirea provine din cuvântul grecesc Rhinolophus (rhinus-nas și lophos-creastă) și cuvântul ferrumequinum (format din cuvintele latine ferrum - fier și equinum - de cal, adică potcoavă, cu referire la forma nasului). Reprezentanții acestei familii prezintă în jurul nărilor niște foițe nazale ce poartă numele de potcoavă, cu rolul de a dirija fasciculele de ultrasunete și ajută la determinarea speciilor.

Este o specie cavernicolă, preferă regiunile calde semiîmpădurite, de preferință calcare. Vânător solitar, are un zbor lent și la înălțime joasă, vânează odată cu venirea nopții și nu se îndepărtează mai mult de 10 km de adăpostul diurn.

𝐇𝐢𝐛𝐞𝐫𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐞𝐱𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐢̂𝐧 𝐬𝐮𝐛𝐭𝐞𝐫𝐚𝐧: peșteri, cariere, pivnițe, formând colonii de câteva zeci sau sute de indivizi. 

𝐂𝐮𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 blănii adulților este gri, gri maro sau cărămizie pe partea dorsală, iar pe partea ventral a corpului este gri albicioasă până la gri gălbuie, iar exemplarele tinere au nuanțe mai închise.

𝐋𝐮𝐧𝐠𝐢𝐦𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐫𝐩𝐮𝐥𝐮𝐢 ajunge la 56-71 mm, coada are 37-43 mm, greutatea corpului este cuprinsă între 17 și 25 g iar anvergura aripilor este cuprinsă între 35-45 cm. Acesta emite ultrasunete de o frecvență cuprinsă între 79-84 KHz. 

Femelele ating maturitatea sexuală la 4-5 ani, formând colonii de maternitate de sute de femele în clădiri sau cavități subterane mari.

Specia a fost menționată în peste 40 de peșteri din vestul, sud-vestul și estul României, și era considerată comună în trecut. Pe parcursul ultimilor 20 de ani a fost menționată doar în Oltenia și într-o singură localitate din Transilvania, sugerând o scădere puternică a populației acestei specii în România (𝑀𝑎𝑚𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑎̆𝑙𝑏𝑎𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎, 𝑀. 𝐺𝐸𝑂𝑅𝐺𝐸𝑆𝐶𝑈, 1989; 𝐹𝑎𝑢𝑛𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑒𝑖 𝑀𝑎𝑚𝑚𝑎𝑙𝑖𝑎, 𝐹𝑎𝑠𝑐𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎 3 𝐶ℎ𝑖𝑟𝑜𝑝𝑡𝑒𝑟𝑒, 𝑁. 𝑉𝐴𝐿𝐸𝑁𝐶𝐼𝑈𝐶, 2002; 𝐶𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑅𝑜𝑠̦𝑖𝑒 𝑎 𝑉𝑒𝑟𝑡𝑒𝑏𝑟𝑎𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎, 𝐵𝑂𝑇𝑁𝐴𝑅𝐼𝑈𝐶 & 𝑇𝐴𝑇𝑂𝐿𝐸, 2005; 𝑆𝑦𝑠𝑡𝑒𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐 𝐿𝑖𝑠𝑡 𝑜𝑓 𝑡ℎ𝑒 𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖𝑎𝑛 𝑉𝑒𝑟𝑡𝑒𝑏𝑟𝑎𝑡𝑒 𝐹𝑎𝑢𝑛𝑎, 𝐷. 𝑀𝑈𝑅𝐴𝑅𝐼𝑈, 2010; 𝑀𝑎𝑚𝑚𝑎𝑙 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑒𝑠 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖𝑎 𝐶𝑎𝑡𝑒𝑔𝑜𝑟𝑖𝑒𝑠 𝑜𝑓 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛, 𝐷. 𝑀𝑈𝑅𝐴𝑅𝐼𝑈, 2010).

𝐂𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦 𝐋𝐢𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐑𝐨𝐬̦𝐢𝐢 𝐚 𝐈𝐔𝐂𝐍 (𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢) 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆ 𝐫𝐢𝐬𝐜 𝐬𝐜𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐧𝐭̦𝐚𝐫𝐞 (𝐋𝐂) 𝐢𝐚𝐫 𝐢̂𝐧 𝐂𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐑𝐨𝐬̦𝐢𝐞 𝐚 𝐕𝐞𝐫𝐭𝐞𝐛𝐫𝐚𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐦𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚 𝐯𝐮𝐥𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐚̆ (𝐕).

𝐏𝐢𝐞𝐬𝐚 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐌𝐚𝐦𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐒̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞, 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞: 𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭 , 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐭 𝐄. 𝐁𝐚𝐳𝐢𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮, 𝐓𝐢𝐬𝐦𝐚𝐧𝐚 (𝐩𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐦𝐚̆𝐧𝐚̆𝐬𝐭𝐢𝐫𝐢𝐢), 𝐆𝐨𝐫𝐣, 𝟗.𝐈𝐗. 𝟏𝟗𝟔𝟓.

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐝𝐫. 𝐂𝐥𝐚𝐮𝐝𝐢𝐚 𝐈𝐨𝐧𝐞𝐥𝐢𝐚 𝐆𝐨𝐠𝐚, muzeograf - Secția de Științele Naturii.

𝐅𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei.

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.