Statueta funerară din calcar, singura de acest fel din Dacia romană, simbolizează sufletul celui decedat, în ipostaza eroică, nudă, a lui Icarus. Zborul lui spre cer și spre moarte reflectă călătoria sufletului spre astre. Sculptura de la Apulum a făcut parte din ornamentica unui monument funerar și a fost realizată de un meșter local având probabil ca inspirație un model de la Aquincum, fiind datată în sec. II-III p.Chr.
Icarus, fiul lui Daedalus și al sclavei Naucrate, este închis împreună cu tatăl său în celebrul labirint conceput inițial chiar de iscusitul meșter Daedalus pentru ascunderea monstruosului Minotaur. Potrivit unei versiuni a legendei, Daedalus greșește, ajutând-o pe soția lui Minos, Pasiphae, să se împreuneze cu un taur, născându-se astfel monstruosul Minotaur. Cei doi evadează zburând cu ajutorul unor aripi lipite cu ceară făurite de Daedalus. Icarus însă zboară prea aproape de soare, ceara se topeşte iar băiatul se prăbuşeşte în mare, în insula Icaria, lângă Samos.
ICARUS a devenit un simbol al aspirațiilor umane, dar și al pericolelor hybrisului – îndrazneala de a depași limitele impuse de zei. Statueta descoperita la Apulum sugereaza ca mitul lui Icar era utilizat în contexte funerare, simbolizând sufetul care se înalță spre cer, dar și dorința omului de a-și depăși condiția muritoare.
Povestea statuetei din calcar și fascinantul mit al lui Icarus vor fi prezentate de Dr. Anca Timofan, arheologă în cadrul muzeului.
Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu