Expoziția
„PLANTE DE LEAC DIN COLECȚIILE MUZEULUI”
Pe parcursul expoziției „Plante de leac din colecțiile muzeului”,
Asociația Culturală „Tomis”, filiala Arad va desfășura atelierele tematice „Farmacia dacică”, în cadrul cărora se vor prezenta detalii despre tratamentele dacice.
Complexul Muzeal Arad / Muzeul de Științe ale Naturii
(Palatul Cultural - Piața George Enescu 1, intrarea dinspre Parcul Copiilor)
Miercuri, 2 aprilie 2025, ora 10.00
Complexul Muzeal Arad, în parteneriat cu Asociația Culturală „Tomis”, filiala Arad, organizează expoziția „Plante de leac din colecțiile muzeului” și atelierele „Farmacia dacică”, ateliere tematice la care vor participa grupuri școlare în perioada 2 aprilie - 7 mai 2025.
Vernisajul expoziției va avea loc miercuri, 2 aprilie 2025, ora 10.00, la Muzeul de Științe ale Naturii din cadrul Complexului Muzeal Arad (Palatul Cultural - Piața George Enescu 1, intrarea dinspre Parcul Copiilor).
La evenimentul de la muzeu sunt invitați elevii clasei a III-a de la Colegiul Național Preparandia „Dimitrie Țichindeal” Arad (prof. Gabriela Iancic) care vor participa la primul atelier dedicat farmaciei dacice propus de Asociația Culturală „Tomis”, filiala Arad și coordonat de farmacist Sorin COSMA, președintele asociației arădene ACT Arad (Asociația Culturală „Tomis”, filiala Arad se ocupă cu reconstituirea bătăliilor și epocilor istorice).
Text oferit de dr. Camelia Patko, muzeograf la Complexul Muzeal Arad:
„România este recunoscută în lume pentru diversitatea și frumusețea sa floristică. După cum știm, o parte dintre speciile floristice pe lângă rolul lor în ecosisteme, au și diverse proprietăți terapeutice. Unele dintre ele, au fost folosite încă de pe vremea dacilor, pentru tratarea unor afecțiuni.
Plantele medicinale, au constituit o preocupare importantă a omului pe parcursul dezvoltării sale. În căutarea celor necesare traiului, acesta a observat că anumite plante alinau durerea, favorizau cicatrizarea rănilor, iar altele vindecau unele boli. Astfel, plantele de la munte, deal, câmpie, chiar și cele de pe marginea drumului, sunt un dar și au menirea de a ne hrăni și a ne vindeca de diverse afecțiuni. Ele au făcut parte dintotdeauna din viața noastră și trebuie culese cu grijă, ținând cont de dezvoltarea lor, de înflorire, de anumite perioade ale zilei, așa cum ne-a fost transmis prin viu grai de către bătrâni sau cum am aflat din cărțile de specialitate sau de la specialiștii în domeniu cu experiența îndelungată. Sublimul vegetal este mereu o promisiune de sănătate și ne întâmpină de-a lungul unui an prin floare, fruct, frunză, sevă, scoarță sau rădăcină.
Așadar, în această primăvară Complexul Muzeal Arad aduce în atenția publicului plantele medicinale, pregătind pentru publicul vizitator expoziția intitulată Plante de leac din colecțiile muzeului. În cadrul expoziției deschise la Muzeul de Științele ale Naturii vor fi prezentate coli de ierbar (cu plante presate). Fiecare plantă va fi însoțită de imaginea ei în mediul natural, de denumirea populară și cea științifică, precum și de o scurtă descriere a proprietăților terapeutice. Vor fi expuse plante cum ar fi: sparceta, patlagina apei, coada șoricelului, iederă, urzică, cimbru, curpen, ciumăfaie, mentă, mușețel, sânziană, stânjenel, potbal, boz, salvie, soc, spânz, patlagină, pelin”.
Pe parcursul expoziției „Plante de leac din colecțiile muzeului”, Asociația Culturală „Tomis”, filiala Arad va desfășura atelierele tematice „Farmacia dacică” în cadrul cărora se vor prezenta detalii despre tratamentele dacice. În perioada 2 aprilie - 7 mai 2025 (2 aprilie, 9 aprilie, 16 aprilie, 30 aprilie și 7 mai) grupurile școlare sunt invitate să participe pe bază de programare la atelierele tematice coordonate de farmacist Sorin COSMA, președintele Asociația Culturală „Tomis”, filiala Arad.
La primele ateliere tematice „Farmacia dacică” de la Complexul Muzeal Arad vor participa elevii Colegiul Național Preparandia „Dimitrie Țichindeal” Arad (2 aprilie), elevii Școlii Gimnaziale „Pavel Covaci” Macea și Școlii Gimnaziale „Regina Maria” Arad (9 aprilie) și elevii Școlii Gimnaziale „Dr. Ioan Danicico” Semlac (7 mai) în cadrul proiectului educațional „Săptămâna verde”.
Expoziția „Plante de leac din colecțiile muzeului” este deschisă la Complexul Muzeal Arad (Palatul Cultural - Piața George Enescu 1, intrarea dinspre Parcul Copiilor) până în luna septembrie a acestui an.
PROGRAM DE VIZITARE
Marți-Duminică: 09.00-17.00 (ultima intrare: ora 16.30)
Bilete intrare Expoziția „Plante de leac din colecțiile muzeului” și Muzeul de Științe ale Naturii:
12.5 lei – adulți
7 lei – pensionari
2.5 lei – preșcolari, elevi, studenți
1.5 lei – grupuri organizate de preșcolari, elevi, studenți, pe bază de protocol semnat între Complexul Muzeal Arad și unitățile de învățământ respective
Sursa informațiilor Complexul Muzeal Arad.
Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric
care se impune prin elemente arhitectonice, stilistice renascentiste şi baroce. 
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca
adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea necesare pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
artefacte mai puțin renumite și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut fi descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni, veți face cunoștință cu un astfel obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.
Vârf de săgeată din corn de cerb
Se întâmplă să descoperi uneori obiecte care nu sunt folosite astăzi în viața de zi cu zi. Uneori sunt fragmentare, iar alte ori sunt întregi, în alte situații sunt doar părți componente ale unor ansambluri. În astfel de cazuri este dificil să înțelegi
funcționalitatea lor. Astfel de situații sunt foarte frecvente în arheologie. Dar și astfel de artefacte au povestea lor, iar descifrarea tainelor pe care le păstrează aduce de fiecare dată satisfacții. Însă pentru aceasta este nevoie de lectură, multă lectură, și uneori este nevoie și de experimente. Așa s-a întâmplat și cu obiectul pe care îl vom prezenta cu acest prilej. El a fost descoperit în anul 2009, asemenea artefactului descris în luna februarie și face parte tot din inventarul atelierului despre care am mai vorbit.
La prima vedere
avem de-a face cu o bucată de corn de cerb, cu formă conică, șlefuită și găurită, a cărui vârf s-a rupt din vechime. Nici nu este foarte mare, are lungimea de 5,7 cm și diametrul maxim, la bază, de 1,3 cm. Gaura care a fost practicată în interior are 0,9 cm, cel puțin la margine, pentru că se subțiază treptat. Să mai precizăm că masa piesei este de 6,52 g. 
piesa, au constatat că la realizarea sa a fost folosită o lamă de cuțit. Aceeași unealtă a fost utilizată deopotrivă pentru cioplirea suprafeței și pentru perforarea pe o adâncime de cca 3 cm. Mai mult, culoarea maronie indică aplicarea unui tratament termic. Adică a fost «călit» în foc
, cum am putea să spunem. 
O altă observație a celor doi specialiști este aceea că nu au putut fi observate urme de utilizare. Acest fapt susține din plin ideea că artefactul a fost realizat chiar în acel loc.
La ce a fost folosit?
cu alți specialiști, a fost că utilitatea obiectului pare să fie aceea de vârf de săgeată. Cu toate că astfel de piese erau de obicei realizate din metal în perioada în care dacii au locuit în zona actualului sat Ardeu. 
O altă întrebare tot la fel de relevantă se referă la cine a folosit vârful de săgeată sau mai bine spus pentru cine a fost realizat ținând cont de observația că nu are urme de utilizare
Răspunsul
la aceste întrebări este susținut de faptul că în inventarul aceleiași clădiri au fost descoperite și alte zece vârfuri de săgeată realizate din fier sau din bronz. Ele au forme diferite, fapt care ne sugerează că erau folosite în feluri și situații diverse. La o analiză mai atentă remarcăm că avem de-a face cu ,,muniție” adaptată pentru variate tipuri de vânat. Și pentru că toate sunt descoperite în același loc, unde sunt prezente și numeroase oase de animale sălbatice, credem că nu este dificil să ne închipuim că meșterul nu era numai pescar
, ci și vânător
.
Amândouă au fost montate pe tije din lemn cu aceeași lungime, iar mai apoi a realizat teste de tragere într-o țintă din polistiren cu grosimea de 10 cm, cu un arc reflex de putere medie. Distanța de tragere a fost constantă, de la 25-30 de metri, fiecare dintre cele două săgeţi fiind propulsată de câte 5 ori. Pentru a crea o constantă de întindere a corzii arcului, tijele săgeților au fost măsurate şi marcate la aceeaşi distanţă.
În cazul unui vânat sălbatic
, ambele săgeți ar fi cauzat sângerarea animalului, dar vârful săgeții din corn ar fi produs o rană mai mare și probabil o sângerare mai abundentă. Acest lucru ar fi scurtat traseul pe care animalul l-ar fi parcurs din momentul în care a fost lovit până când a căzut epuizat. Trebuie remarcat faptul că pentru un vânător călare
, distanța parcursă de animalul rănit ar fi putut să nu conteze. De aceea putem să presupunem că vânătorul căruia îi era destinată săgeata nu folosea calul sau că tipul de vânat vizat de o astfel de muniție era găsit în locuri în care se ajungea mai greu călare. 
Studiile paleofaunistice au condus la identificarea a numeroase oase 
de animale sălbatice. Carnea, coarnele sau blana animalelor sălbatice au reprezentat motivații importante pentru vânători. Poate că vânătoarea a avut ca prim scop diversificarea sursei de hrană, dar trebuie să fi fost și o sursă de materii prime pentru diverse meșteșuguri. Pentru multe populații antice, animalele vânate erau considerate trofee, dovezi ale măiestriei vânătorului. 
De multe ori, diferite părți ale corpului animalului au fost transformate în amulete pentru a-l proteja pe cel care le purta împotriva forțelor malefice
ale vieții sălbatice sau vrăji
. Un exemplu este dat în Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate: „... 
a reprezentat și reprezintă și astăzi una dintre activitățile în care este implicat omul. Obiectul prezentat cu acest prilej ne deschide o perspectivă inedită pentru a înțelege aspecte particulare ale acestei îndeletniciri în Dacia, înainte de cucerirea romană.
și comentarii
pentru a putea să îmbunătățim experiența noastră
!