Trecutul are obiceiul să apară când te aștepți mai puțin. Ca atunci când, pe un teren de fotbal din Pojejena, a ieșit la iveală o cheie de bronz romană, martoră a unei lumi demult apuse. În spatele primăriei din Pojejena, lângă terenul de fotbal, pământul a oferit o surpriză: o cheie de bronz romană, în stare foarte bună, după aproape două milenii de așteptare tăcută. 8,6 centimetri lungime, 2 centimetri lățime - o piesă modestă, dar cu o poveste imensă.
Cheia provine dintr-o așezare civilă romană, o așezare de frontieră care, asemenea multor alte colonii de pe malul Dunării, păstra echilibrul între viața cotidiană și granițele Imperiului Roman. Un vicus militaris care a crescut în umbra castrului construit de romani pe malul Dunării. Pojejena era un loc în care viața se derula între străzi aliniate cu case de tip Streifenhaus, depozite, un posibil port roman și, mai sus, ochiul neclintit al Dunării. Cercetările recente, coordonate de colegul nostru, dr. Călin Timoc, au adus la lumină noi detalii despre această așezare, confirmând complexitatea urbanistică și importanța strategică a locului în secolele II-III p.Chr.
Ce deschidea această cheie? Poate o amintire uitată, poate o încăpere tăcută, poate doar o fărâmă dintr-o poveste pe care o simți, dar n-o poți atinge. O întrebare care rămâne, ca un ecou. O cameră cu provizii? O cutie cu documente militare? Un cufăr cu lucruri dragi unui locuitor roman care nu și-a imaginat niciodată că urmașii urmașilor săi vor privi, mirați, această piesă? Nu vom ști niciodată. Dar ne putem imagina.
Cheile, ca și trecutul, au darul de a deschide uși invizibile - ca niște paznici tăcuți ai memoriei, care așteaptă răbdători să fie invitați înapoi în lumină. Iar această cheie romană, din patrimoniul Muzeului Național al Banatului, deschide o ușă spre o lume în care Dunărea era graniță de imperiu.
Uneori, trecutul nu are nevoie de cuvinte. Doar de o cheie.
#cheiadelapojejena
Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu