OPAIȚ ROMAN

 

EXPONATUL LUNII NOIEMBRIE 2024
OPAIȚ ROMAN

Descoperit prin cercetările arheologice realizate în situl Răcătău „Cetățuie”, comuna Pâncești, județul Bacău, campania 1989, secțiunea S XXXI A, caroul 1. Opaiț de tip sfeșnic de import roman cu șapte ciocuri și toartă terminată cu o semilună (Anssa lunata) se află în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, cu nr. inv. 31.789 și este datată în secolele I-II d. Hr.
Este o lucernă cu corp rectangular (box lamp), din lut ars, ciocurile sunt aplatizate pe laturi înguste câte 2 ciocuri și pe laturile lungi câte 3 ciocuri. Ciocurile lungi sunt prevăzute cu un relief marginal în jurul orificiului de ardere. Discul rectangular, cu un singur orificiu de umplutură este prevăzut cu patru profile, în relief, marginale și un decor de linii dese, verticale și paralele în mijloc. Argila este de o culoare cărămizie acoperită cu o angobă de culoare roșie. Piesa are următoarele dimensiuni: Înălțime maximă= 8,7 cm; Lungimea maximă = 19,5 cm; lățimea maximă = 12,3 cm.
Cetățile dacice de pe Valea Siretului au susținut în antichitate intense relații comerciale atât cu zona grecească, în special în perioadă elenistică, cât și ulterior cu cea romană. Dintre cele trei polis-uri (Zargidava, Tamasidava și Piroboridava), menționate de către geograful antic Ptolemeu pe cursul Siretului, cetatea de la Răcătău deține un impresionant patrimoniu în ceea ce privește obiectele de import.
Fie că vorbim despre amfore, ceramică fină, obiecte din sticlă și bronz sau opaițe, toate acestea denotă prezența unui adevărat emporion și a unui sistem economic bine pus la punct la Răcătău, reprezentat prin conexiuni stabile prin cel puțin două trecători spre Transilvania, către lumea romană.
Dintre obiectele comercializate în această zonă, opaițele sau lucernele reprezintă obiecte necesare iluminatului fiind compuse dintr-un recipient din lut sau bronz, prevăzut cu un rezervor pentru ulei de măsline sau grăsime animală, un cioc sau mai multe pentru utilizarea fitilului și o toartă.
Opaițele descoperite în cetatea de la Răcătău sunt amplu atestate în cadrul sitului arheologic, sunt de factură romană, din lut și reprezintă, printre obiectele deosebite descoperite de către arheologi, o dovadă clară a comerțului și a legăturilor cu lumea romană, precum și o dezvoltare socială și economică a dacilor prezenți la est de Carpați.
Cetatea Tamasidava este cunoscută în literatura de specialitate ca „Cetatea de la Răcătău”, fiind amplasată azi în localitatea Pâncești, comuna Pâncești, județul Bacău.
Aceasta este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea protecție naturală și o bună vizibilitate a văii râului. Punctul „Cetățuie” a fost semnalat încă din secolul al XIX-lea (ca urmare a unui răspuns la Chestionarul trimis de Alexandru Odobescu), însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 1997 și au permis datarea nivelurilor de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și a celei de-a doua perioade a epocii fierului (sec. IV î.Hr. – II d.Hr.).

Bibliografie:
Viorel Căpitanu, „Noi contribuții la cunoașterea civilizației geto-dacice în bazinul Siretului mijlociu, Cetatea Dacică de la Răcătău (Antica Tamasidava)”, în „Carpica”, XXIII, Bacău, 1992, p. 131-192.
Paul Ciobotaru, „Dinamica schimburilor comerciale ale autohtonilor din așezările de pe valea Siretului cu lumea elenistică și romană (Sec. IV a.Chr. – I p.Chr.)”, în „Danubius”, XXXIII, Galați, 2015, p. 241- 308.
Dr. Popovici Elena-Brîndușa

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău.