„Orașul-grădină”- Reforma locuirii în București la începutul secolului XX

 

„Orașul-grădină”- Reforma locuirii în București la începutul secolului XX

În primele decenii ale secolului trecut, Bucureștiul se confrunta cu probleme cauzate de creșterea rapidă a populației și de industrializarea orașului, care antrena din ce în ce mai mulți lucrători în fabrici sau ateliere. Mulți dintre aceștia locuiau la periferie, adesea în condiții insalubre (...).
În timpul mandatului primarului Vintilă Brătianu, recunoscut printre altele pentru implementarea unor măsuri complexe în domeniul sanitar, a fost înființată Casa Comunală (1908) pentru „construirea de case ieftine și igienice pentru populațiunea săracă”. Acestea urmau să fie prevăzute „cu două camere, bucătărie, o magazie, pivniță și o latrină igienică, precum și o curte care se va putea întrebuința pentru flori și chiar legume”. Primele 28 de locuințe construite din fondurile municipiului, după planurile-tip ale arhitectului Ernest Doneaud, au fost inaugurate în octombrie 1909, pe strada Lânăriei (foto).
Anul următor, noul cadru legislativ, a permis Consiliului Comunal înființarea Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine din București care își propunea îmbunătățirea condițiilor de locuire ale muncitorilor bucureșteni, „de a da putință fiecărui locuitor român al capitalei, de preferință muncitorilor cu brațele, meseriașilor și funcționarilor publici sau privați, de a deveni proprietarul unei locuințe individuale, solidă, sănătoasă, destul de încăpătoare și în același timp ieftină, având și o grădiniță, al cărei cost total să fie plătit în mod cât mai lesnicios”. Activitatea reformatoare a Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine din București a fost recompusă de istoricul Andrei Răzvan Voinea în volumul „Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine-București (1908-1948)” (2018). Din studiul exhaustiv, aflăm că în cele patru decenii de activitate societatea a construit aproximativ 4000 de locuințe în 25 de cartiere (denumite parcelări sau lotizări) care adăposteau 16.000 de locuitori. Inițiativa a fost parțial inspirată de mișcarea „orașului-grădină” manifestată în Europa Occidentală și Statele Unite la începutul secolului XX, cu rădăcini în ideile socialiste și utopice ale secolului anterior.
Mișcarea promova dezvoltarea de comunități satelit în jurul unui oraș central, separate de acesta prin centuri verzi. „Orașul-grădină” îngloba beneficiile mediului rural, dar și ale celui urban, evitând dezavantajele ambelor și integra elemente precum: locuința unifamilială prevăzută cu grădină sau curte, planificarea atentă a terenului și dotarea noilor proiecte cu facilități moderne.
Continuarea articolului scris de colega noastră Alexandra Rusu, muzeograf la Casa Filipescu-Cesianu - Muzeul Municipiului București, publicat de ziarul #Cotidianul, este aici
https://www.cotidianul.ro/orasul-gradina-reforma.../

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.