Colecția Maria și Dr. Severeanu cuprinde 14 lămpi din perioada antichității târzii.

 

 

Colecția Maria și Dr. Severeanu cuprinde 14 lămpi din perioada antichității târzii. Majoritatea pieselor au fost descoperite la Tomis, una la Callatis și o alta la Olbia. Lampa centrală este un produs african, decorată cu imaginea a doi pești pe disc. Lămpile din atelierele tunisiene cu decor ștampilat au fost produse și distribuite începând cu al doilea sfert al secolului al V-lea d.Hr. În perioada antichității târzii, popularitatea acestor piese a dat naștere numeroaselor imitații în centre din tot imperiul. Lămpile care înconjoară piesa tunisiană sunt astfel de imitații, foarte probabil produse locale, tomitane, două dintre ele decorate cu simbolul crucii. Spre deosebire de perioada romană timpurie, când a existat o variate de forme și motive decorative, lămpile romane târzii includ mai puține tipuri și restrâng opțiunile decorative. Pentru secolul IV avem informații și despre preț, 10 lămpi de lut ars ar fi costat 10 denari, în timp ce 0,5 l ulei de măsline, din prima stoarcere, costa 40 de denari, conform Edictului lui Dioclețian. Această sursă stabilește un preț maximal pentru a garanta accesibilitatea, fără a lua în considerare efectele asupra producției și distribuției. O singură mențiune se remarcă în textele legislative, mai precis în normele referitoare la îndatoririle guvernatorilor. Ulpian, preluat apoi în Digesta lui Iustinian, recomandă ca guvernatorii să se asigure ca sărmanilor să nu li se confiște singura lampă sau piese de mobilier, sub pretextul acomodării noi veniților demnitari sau soldați. Fiind vorba de piese extrem de comune, este lesne de înțeles de ce nu apar menționate în surse decât trecător. Într-unul din textele autorilor creștini, Clement din Alexandria aseamănă sfântul duh cu o lampă cu care privim către interior. Sursa de iluminat a antichității, lămpile nu serveau doar un rol funcțional, de iluminare, ci erau frecvent folosite în ceremonii religioase, numeroase astfel de piese fiind descoperite și în contexte funerare.

 

Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.