Cercetările de teren și săpăturilor arheologice realizate în localitatea Drăușeni au dus la concluzia că aici s-a practicat olăritul încă de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Fragmentele ceramice atestă o producție de vase roșii nesmălțuite și smălțuite cu verde folosite în gospodărie.
Cea mai cunoscută perioadă, considerată performanță artistică a olarilor sași din Drăușeni, este cea cuprinsă între 1730-1850.
Pentru această ceramică este caracteristic decorul floral de inspirație barocă în albastru cobalt, realizat cu cornul și cu pensula peste angoaba alb-gălbuie. Acest tip de ornamentică este aplicat în mod special cănilor mari de vin folosite de vecinătăți, canceelor, farfuriilor, cahlelor, piese care făceau parte din amenajarea interiorului săsesc tradițional.
Prezența olarilor sași este confirmată și de numele unor meșteri și de însemnele lor profesionale pictate pe emporiul bisericii evanghelice din sat.
Oamenii locului cumpărau din târgurile săptămânale produsele acestor meșteri și le foloseau în special la împodobirea „casei dinainte”.
Vă prezentăm din colecția muzeului o cană de vecinătate, datată 1799 și vă invităm totodată să vizitați Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea unde puteți vedea o sală specială dedicată meșteșugului olăritului din zonă.
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu