Povestea firului de cânepă

 

Povestea firului de cânepă

În primăvară, ogorul bine îngrășat primea sămânța de cânepă, noua cultura fiind numai bună de adunat la sfârșit de august. O făceau femeile ce lăsau plantele pe câmp, în bătaia soarelui de vară, încă o săptămână, în timpul acesta întorcându-le o dată sau de două ori. Urma adunatul în „mănuși”, mănunchiuri pe care, legate, femeile le duceau la baltă. Lăsate în apă aproape două săptămâni, acestea se „topeau” și pierdeau o mare parte din tulpina lemnoasă. Firele de cânepă astfel obținute erau din nou întinse la soare, după ce erau spălate la râu.
Dusă acasă, cânepa se trecea, pe rând, prin frângătoare și prin meliță, ca și ultimele rămășițe lemnoase să se desprindă de pe fire. Urma pieptănatul. Din pieptenii, cu dinți mai deși sau mai rari, ieșeau: fuiorul cel fin, pentru pânza cămășilor de sărbătoare, fuiorul mai aspru, pentru pânza de străjace, și câlții, pentru pânza de saci. Din fuiorul pus mai apoi pe furca, purtată adesea la brâu, femeile torceau, în lungile nopți de iarnă, firul ce se aduna pe fusul rotit cu îndemânare. După aceea, firul era trecut pe rășchitor, unealta ce folosea la făcutul sculurilor, a „tortului” ce trebuia fiert. Pentru aceasta, timp de o zi și jumătate, peste sculurile, puse într-un ciubăr, se turna repetat un amestec de apă caldă și cenușă. Ulterior, sculurile erau spălate la râu și bătute cu maiul. Toate acestea ca firul să-și piardă asprimea și să fie mai ușor de lucrat.
Vă invităm să vizitați Muzeul de Etnografie Brașov, din bulevardul Eroilor, nr. 21 A, deschis de miercuri până duminică, între orele 9:00 – 17:00, pentru a afla și alte informații despre industria casnică textilă practicată în comunitățile din sud-estul Transilvaniei.

Foto: Femeie utilizând melița, Colecția Muzeului de Etnografie Brașov

#MuzeuldeEtnografieBrașov #țesut #industriacasnicătextilă #meliță #tors #cânepă #patrimoniutextil #Transilvania #haișitulamuzeu

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.