Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.)

 

Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.)

Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.) este o specie perenă, pitică, din familia Asteraceae, ce poate atinge 5-30 de cm înălţime. Originară din stepele Asiei, unde creşte des printre firele de iarbă, este denumită popular și albumiță sau floarea-reginei. Aceasta are ca areal de răspândire Asia şi Europa, fiind prezentă în etajele alpin și subalpin, pe coaste abrupte, însorite, pe stâncării de calcare. În țara noastră poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului, Rodnei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Bucegi, Făgăraş, Cozia, Retezat și alții. În afara spațiului românesc, această floare înfrumusețează zone din Alpi, Balcani, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.
Întreaga plantă este acoperită de perișori fini, catifelați, de culoare argintie, cu rol de apărare a frunzelor și florilor împotriva arșiței și vântului.
Floarea-reginei (Leontopodium alpinum Cass.) are un rizom (tulpină subterană, lipsită de clorofilă, asemănătoare rădăcinii) cilindric acoperit cu resturi de frunze vechi negre-brune. Tulpina subțire, dreaptă și neramificată prezintă frunze liniare sau liniar-lanceolate, iar în partea de jos frunze catifelate dispuse într-o rozetă. Vârful tulpinii poartă o „stea alb-argintie” care pare a fi o floare unică, însă, la această plantă, florile sunt foarte mici și numeroase, strâns unite, dispuse în câteva mici grupe numite capitule și care se pot observa ca niște mici „aglomerări” gălbui în mijlocul florii aparente. Ceea ce ar părea că sunt petale nu sunt altceva decât frunze acoperite cu o pâslă deasă de peri albi, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe. Astfel, florile sunt de fapt inflorescenţe, adică un buchet întreg de floricele foarte mici, numeroase şi înghesuite, încadrate de 5-15 bractee albe (structuri mici asemănătoare frunzelor care se găsesc la baza unei flori), dispuse radial, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei singure steluțe catifelate. Fructele sunt achene cilindrice cu lungimea de 1 mm, prevăzute cu papus.
Perioada de înflorire este iulie - august.
În România, efectul negativ al colectării excesive a fost observat de profesorul Alexandru Borza la începutul secolului al XX-lea. Astfel, a luat măsuri pentru protejarea populațiilor de floare-de-colț, fiind ocrotită de lege și declarată monument al naturii, încă din anul 1933.
Pentru conservarea speciei (Leontopodium alpinum Cass.) se recomandă monitorizarea populaţiilor de la altitudini joase și cultivarea în grădini botanice. Floarea-reginei este protejată în mai multe rezervaţii naturale, cum ar fi Piatra Craiului, Munţii Bucegi, Ciucaş, iar în rezervaţia de la Întregalde, din județul Alba, floarea-de-colţ coboară la cea mai mică altitudine din Europa, aproximativ 600 de metri.
Floarea-de-colț a fost folosită în medicina populară tradițională din Alpi. Extractele din diferite părți ale plantelor au fost folosite pentru a trata bolile respiratorii, de inimă și digestive. Extractele din această plantă se utilizează în industria cosmetică. De asemenea, a fost folosită ca „floare nemuritoare” în buchețele uscate ornamentale.
În ciuda faptului că florile au o miresmă insesizabilă, ele atrag nenumărate insecte polenizatoare, dar și admirația turiștilor, fiind considerată a fi simbolul pajiștilor montane și al iubitorilor de drumeție.

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.