IGNATUL

 

În popor, Ignatul se mai numește „Ignatul porcilor” sau „Înătoarea”. Sf. Ignat este vestitorul Nașterii și se ține pentru că Născătoarea de Dumnezeu a simțit pentru prima oară sarcina. Sf. Ignat este un sfânt care n-are cruce și care se arată porcilor cărora le spune că au să moară și le va lua sufletul.
Inițial cerând jerfe umane, sacrificiul a fost înlocuit treptat cu cel animal (porci, găini, Ignat fiind un patron al porcilor și păsărilor), în unele cazuri fiind suficient chiar și un simulacru. Sacrificul ritualic este susținut atât de obiceiul „pomana porcului”, cât și de credințele care justifică ritualul prin perpetuarea speciei animalului de sacrificiu.
Până-n această zi, porcii sunt îngrășați cu grăunțe, făină, tărâțe, bostani și altele, iar noaptea ei vor visa dacă vor fi tăiați ori ba. În unele locuri se zice că în noaptea dinspre Ignat, porcii visează mărgele roșii la gât. Porcul se taie în ziua de Ignat, căci în această zi, fiecare om trebuie să vadă sânge și să zică: „Ignat, Ignat, Porc umflat!”
În zonele în care porcii se taie în ajunul Crăciunului, se zice că Ignatul le prevestește porcilor că vor fi tăiați la Crăciun, cu vorbele: „Porc gras, o măciucă-n cap, și te culcă-n pat!”
Din ziua de Ignat și până la Crăciun, porcii stau toți triști. Porcul care n-a fost tăiat în ziua de Ignat, nu se mai îngrașă, nu mai pune carne pe el și nu mai mănâncă, căci în ziua de Ignat și-a visat cuțitul.
Porcii care se taie la Crăciun, după ce se pârlesc, li se crestează mai întâi la ceafă, o cruce, apoi se presară sare, ca să fie carnea lor primită de Dumnezeu, când va fi dată din ea de pomană, și să nu se strice.
Din fiecare porc tăiat i se dăruiește sf. Ignat câte o bucată de carne. Femeile fac un fel de turte, numite „cârpele Domnului Hristos”, pe care le mănâncă în ajunul Crăciunului cu miere și nuci. Începând de la Ignat și sfârșind cu zilele Crăciunului (în unele locuri numai în ziua de Sf. Vasile), tinerii umblă cu turca, capra sau brezaia.
(Tudor Pamfile – Sărbătorile la români, București, 1997; Antoaneta Olteanu - Calendarele poporului român, București, 2001; foto: „Porcar” (negativ pe sticlă, nr. 478), fotograf Denis Galloway, anul intrării 1926, Stana (jud. Sălaj), arhiva MET.)

 

Sursa informațiilor Muzeul Etnografic al Transilvaniei.