Meșteri de odinioară șindrilarii

 

Scaunul unui meșterul șițar expus la Muzeul Etnografic Săcele.

 Macheta unei case tradiționale din zona Săcele, acoperită cu șiță, expusă la Muzeul Etnografic Săcele.

Șindrila - scândura subțire despicată din lemn de pin - a fost, timp de mii de ani, cel mai important material de acoperiș. În zonele bogate în păduri, cum ar fi Transilvania, a fost folosită până în secolul trecut. În alte locuri însă era considerată costisitoare, astfel că doar bisericile, clopotnițele, castelele, clădirile publice și casele din orașe erau acoperite cu șindrilă. În Țara Bârsei, în satele săcelene, casele și porțile erau și ele acoperite cu șițe (șindrile mai scurte).
Șindrila este cunoscută încă din Antichitate. Potrivit istoricului Cornelius Nepos, casele Romei au fost acoperite cu șindrilă până în 275 î.e.n., adică timp de 470 de ani. Pliniu și Tacit, la rândul lor, au scris despre acoperișurile din șindrilă ale triburilor germanice. Cuvântul șindrilă (”zsindely”, în limba maghiară) provine din germanul Schindel care, la rândul său, provine din latinescul ”scindula”. Cuvântul latin se bazează pe verbul ”scindere” (a despica), deși în epoca clasică cuvântul nu mai desemna șindrila de lemn, ci o țiglă de acoperiș din lut ars.
Pentru confecționarea șindrilelor, meșterul șindrilar folosea lemn de pin, de fag sau stejar. O șindrilă de lemn are grosimea de unul până la doi centimetri, lățime de șase până la cincisprezece centimetri și lungimea de treizeci până la șaizeci de centimetri. Șindrilele sunt atașate de șipcile acoperișului folosind cuie. Rândurile superioare le acoperă pe cele de sub ele, în acest fel piesele se potrivesc și se acoperă parțial una pe cealaltă pentru a forma un strat protector. Datorită umezelii lemnul se umfla, iar acoperișul abia atunci devenea impermeabil. Pentru acoperișul unei case de dimensiuni medii se foloseau 5-7 mii de șindrile, durata lor de viață fiind de 25-30 de ani, dar necesitau o îngrijire permanentă.
Vizitând Muzeul Etnografic Săcele aveți posibilitatea să vedeți uneltele folosite într-un atelier de tâmplărie, printre ele aflându-se și scaunul meșterilor șițari, utilizat pentru îndreptatul, fasonatul și crestatul șiței.

#meșterișindrilari #șiță #meșteșuguriapuse #MuzeulEtnograficSăcele #Transilvania #haișitulamuzeu

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.