Cărămidă romană cu ștampila Cohors I Cretum

 

PIESA LUNII NOIEMBRIE
Cărămidă romană cu ștampila Cohors I Cretum
Construirea Podului lui Traian, construcție fără precedent a Antichității, a fost realizată de către arhitectul Apollodor din Damasc, care şi-a descris opera într-o lucrare pierdută la care face referire Procopius din Caesarea în De aedificiis (IV, 5, 13). O descriere succintă, dar clară, ne-a transmis istoricul Cassius Dio (LXVIII, 12,1), iar mai târziu poetul bizantin Tzetzes (Chiliades, II, v. 65-91). Cea mai remarcabilă este reproducerea imagistică de pe Columna lui Traian (C. Cichorius, Die Reliefs der Tajanssäule, Berlin, 1900; R. Vulpe, Columna lui Traian – Trajan’s Column, Bucureşti, 2002).
Punerea în lucru a podului s-a petrecut, după Cassius Dio (LXVIII, 13, 1-6), îndată după încheierea păcii, în anul 102 p. Chr. La construirea podului au luat parte detaşamente din mai multe unități militare romane, precum: legiunile V Macedonica, VII Claudia, XIII Gemina, dar şi din cohortele I Cretum, II Hispanorum şi III Brittonum veterana, conform descoperirilor de ştampile tegulare (IDR II 99-105).
Alături de piatră și lemn de stejar, cărămida a fost un material de construcție ce a deținut un loc important în zidăria de la capetele podului și în partea superioară a pilelor. În privința fabricării cărămizilor suntem bine informați grație ștampilelor militare aplicate pe ele.
Ștampila Coh(ors) I Cret(um) apare pe unele cărămizi descoperite în cadrul cercetărilor arheologice efectuate în jurul pilelor Podului lui Traian, dar și în castrul Drobeta. Cele păstrate intacte în zidăria portalului și a pilelor aveau dimensiunea de 0,46 x 0,36 x 0,06 m. În cărămidăriile romane exista practica ștampilării unor țigle sau cărămizi (în pasta argiloasă crudă, înainte de uscare și ardere). Pentru imprimarea în lut a unei anumite sigle, de obicei abreviere care exprima denumirea producătorului civil de cărămizi sau a unității militare, se foloseau niște matrițe (signacula) de lemn, fier sau bronz. Legiunile, dar și trupele auxiliare au desfășurat în provincia Dacia o activitate constructivă deosebită, detașamente de militari participând la construcția unor castre auxiliare, dar și a unor obiective de utilitate publică (drumuri, thermae, apeducte, clădiri monumentale civile etc).
Coh(ors) I Cret(um) a fost o unitate militară de arcași recrutată din Creta și care apare menționată în diplomele militare din provincia Moesia Superior în anii 94, 96, 100, iar în anii 110, 114, în provincia Dacia. Unitatea militară mai este atestată prin ștampile tegulare, dar și prin alte tipuri de artefacte arheologice la Timacum Maius (Niševac), Egeta (Brza Palanka), Ratiaria (Archar). Implicarea sa în războaiele dacice s-a rezumat la construirea Podului de la Drobeta, alături de alte unități militare și supravegherea zonei.

 

Sursa informațiilor Muzeul Regiunii Porţilor de Fier.