Proiectul cultural – expozițional „VALOAREA CĂRȚII” ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

 

Proiectul cultural – expozițional „VALOAREA CĂRȚII”
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
„Cărţile sunt minţi îmbălsămate.” (John Bovee Dods)
Dintre toate științele medicale, anatomia este poate cea mai veche. Ea a apărut natural prin simpla vizualizare a corpului uman. Studiul anatomiei este strâns legat de cel al fiziologiei.
Din timpuri vechi, cea mai spectaculoasă aplicație a noțiunilor de anatomie, a fost cea medico-chirurgicală, la început concretizată în intervenții simple ca hemostaze ori trepanaţii. Primele dovezi ale practicării trepanației datează de acum 7.000 de ani și au fost descoperite în diferite zone din Grecia, America de Nord și de Sud, Africa, Polinezia și Orientul Îndepărtat. Tehnica a fost abandonată la sfârșitul Evului Mediu, însă în unele zone din Africa și Polinezia ea a continuat să fie folosită până în primii ani ai secolului al XX-lea.
Din antichitate, avem mărturii despre Hippocrate (460-375 î.e.n.) considerat părintele medicinei, despre Aristotel (384-322 î.e.n.), care a formulat primele noțiuni de embriologie și de anatomie comparată.
În secolul al II-lea, Galenus din Pergam a folosit metoda disecției experimentale. El a făcut prima clasificare sistematică a oaselor și articulațiilor.
În Europa urmează 14 secole de declin, corespunzătoare epocii de dominație creștină. Epicentrul medicinei și implicit al anatomiei se mută în zona arabă. Avicenna (980-1037) a scris lucrarea sa „Canonul medicinei practice".
În perioada Renașterii, Leonardo da Vinci a amplificat studiul anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. El a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre.
Andreas Vesalius (1514-1564) a fondat anatomia modernă. A elaborat metode de cercetare, a descoperit și descris destul de corect vasele spermatice, sistemul osteomuscular, circulația venoasă, mezenterul, ovarul, a făcut distincția între marea și mica circulație, a descris ligamentul inghinal. Opera sa principală cu titlu „De Humani Corporis Fabrica” (Funcționarea corpului uman), o carte remarcabilă, de aproximativ 600 de pagini, în 7 volume, cu peste 300 de ilustrații, care a dominat literatura de specialitate până târziu, în secolul al XIX-lea.
În prezent, cunoașterea structurii, microstructurii și fiziologiei componentelor corpului uman are aplicații în medicina modernă, conducând la prelungirea speranței de viață și tratarea sau ameliorarea unor afecțiuni.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul Anatomiei şi Fiziologiei omului.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 octombrie 2022.
1. Atlas de anatomie umană, de Friedrich Kopsch, Leipzig, 1922;
2. Leonardo Da Vinci şi civilizaţia în imagini, de Gheorghe Ghiţescu, ed. Albatros, Bucureşti,1986;
3. Opere complete de Ivan Petrovici Pavlov. Volumul II, Cartea I, (cuprinde lucrări din domeniul fiziologiei din anii 1877-1896), ed. Academiei Republicii Populare Române,1956;
4. Corpul omenesc, de Linda Calabresi, trad. din limba engleză de Liana Stan, enciclopedie, ed. RAO, Bucureşti, 2007;
5. O călătorie în corpul omului, de Eugen A. Pora, ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1985;
6. Le corps, LAROUSSE, 1994, o enciclopedie pentru copii.

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.