Ştiinţă pentru toţi: Farfuria decorativă supradimensionată

Farfuria decorativă supradimensionată
- capodoperă a olarului Cornel Sitar -
Centrul de olari din Baia Mare este unul dintre cele mai vechi din Transilvania, atestat documentar încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. De-a lungul timpului, aici și-au desfășurat activitatea numeroși olari, dintre care unii au reușit să-și ducă faima în toată țara și peste hotare. Îl avem aici, ca exemplu, pe olarul Cornel Sitar, un distins meșter popular care, prin inteligența, creativitatea, originalitatea și simțul estetic specific familiei din care provine, a reușit să ducă ceramica tradițională la rang de artă. Astăzi, multe din piesele lui sunt parte din colecții private sau muzeale, de aici și de dincolo de granițe, iar recunoașterea și valoarea pe care acest OM le-a primit pentru ceea ce a plămădit o viață întreagă, rămân mărturie în timp pentru generațiile ce-l urmează. Având o experiență importantă, încă din copilărie, în domeniul lucrului cu lutul, și datorită cunoștințelor teoretice dobândite ca absolvent al unei facultăți tehnice și, fiind, în același timp, un om doritor de a cunoaște istoria meșteșugului pe care-l practica și nu numai, a reușit ca, prin operele sale, să se impună drept unul dintre cei mai buni olari din Baia Mare. Nu ne miră acum că vasele lucrate de el se regăsesc în multe case din România, în diferite colțuri ale planetei și, mai ales, în colecții muzeale care au selectat cele mai bune piese la Târgurile de Artă Populară organizate de către toate marile muzee.
Obiectul cu poveste al lunii mai este, așadar, o farfurie decorativă realizată de acest om deosebit, care de curând a trecut în lumea fără dor, olarul Cornel Sitar.
Realizată în anul 2013, este una din piesele la care domnia sa ținea foarte mult, pentru că este o piesă la care, ne mărturisea atunci când a donat-o muzeului nostru, a lucrat foarte mult timp. Doar pentru a realiza decorul a pus cornul de peste două mii de ori pe vas.
Farfuria pe care o prezentăm ca exponat al lunii excelează nu numai prin decor, ci și prin dimensiuni. Ea are un diametru de 47,5 cm la gură, iar baza măsoară 24,5 cm, având o formă tronconică aplatizată. Dimensiunile și forma amintesc de farfuria mare, formă cerută la examenul pe care o calfă trebuia să-l susțină pentru obținerea titlului de meșter, ceea ce ne indică faptul că olarul care lucra o astfel de farfurie trebuia să cunoască perfect tehnicile de lucru. Piesa, adaptată cerințelor secolului al XXI -lea, este una care se încadrează în tipologia vaselor cu rol decorativ, dar, se poate spune că această farfurie avea și rol de uz în casa modernă, îndeosebi în zilele de sărbătoare, când, pe astfel de farfurii, se așezau copturile. Regăsim printre elementele decorative ale piesei toate motivele folosite de olarii băimăreni.
Astfel, din centrul farfuriei „ne zâmbește” un soare străjuit de motivul pomului vieții, redat sub forma unei flori de lalea și a florii-soarelui, ambele prinse parcă în hora satului. Pe bordura vasului, elementele din pătratele care se succed, în număr de șapte, număr cu conotații divine, ne duc în același timp cu gândul la parcelele de pământ lucrate de țărani. Acestea sunt așezate într-o succesiune cu floarea ca reprezentare a pomului vieții, prinse din nou în horă, în jurul soarelui dătător de viață.
Farfuriile, ca obiecte realizate de olari, au suscitat pentru cercetătorii culturii populare un interes aparte. Olarii lucrau în primul rând pentru a-și vinde produsele, dar în același timp ei trebuiau să satisfacă gusturile unei palete largi de cumpărători. În Baia Mare olarii lucrau pentru o populație urbană, bogată sau săracă, dar și pentru populația rurală din jurul orașului, fiecare dorind sǎ-şi înfrumusețeze interiorul după gustul său. Din acest motiv, aceștia și-au exploatat talentul și imaginația la maxim, noi, azi, bucurându-ne de obiecte cu valoare artistică deosebită.
Etapele realizării unui astfel de vas presupuneau diverse procese: curățarea lutului, fie în stare uscată a acestuia, fie în stare umedă, a doua variantă fiind cea preferată în Baia Mare. După macerarea lutului, se realizau suluri ce urmau apoi a fi tăiate în felii subțiri pe care, ulterior, le curățau de impurități. Apoi, lutul era măcinat cu valțul sau cu moara cu bile, după care se realiza ultima frământare a acestuia înainte de a fi dat în lucru la roată. După ce lutul era modelat pentru a lua forma unui vas, era luat cu grijă de pe roată și se turna peste acesta angoba, care avea rol de suport pentru decor. Angoba era obținută din caolin, care se găsea din belșug pe aproape toate dealurile Băii Mari. Prin folosirea angobei, vasele căpătau culoarea albă, iar dacă se dorea colorarea acestuia, se adăugau oxizi de cupru, mangan, antimotrioxid și cobalt, fiecare dintre amestecuri conducând la obținerea diferitelor culori. Apoi, vasul era trecut prin prima ardere, după care se realiza la roată, folosind diferite tehnici, ornamentarea acestuia. Se obișnuia pictarea cu cornul, una dintre cele mai răspândite tehnici din țara noastră. După ce se finaliza și această etapă, vasul era trecut prin a doua ardere, pentru a căpăta culoarea finală.
Colecția de ceramică a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară se bucură de un număr impresionant de piese realizate de Cornel Sitar și familia lui, constând în oale de diferite tipuri și capacități, farfurii, blide, căni pentru apă și vin, țuică, servicii de cafea, vase pentru flori de exterior și de interior.
Munca neobosită a olarului Cornel Sitar este astăzi continuată de ceilalți membri ai familiei Sitar, care, din dorința de a promova ceramica tradițională, continuă să plămădească și să transmită înflăcărata pasiune pentru forme și motive celor ce iubesc această artă.
Etnolog Ecaterina – Janeta Ciocan
Muzeograf Oana Teremtuș
Muzeograf Cristian Robescu
Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
#Obiectecupoveste #Haișitulamuzeu #MuzeulJudețeandeEtnografieșiArtăPopularăMaramureș