3000 de ani... într-un fir de ață egipteană

 

3000 de ani... într-un fir de ață egipteană
În epoca modernă, începând cu expediția militară a lui Napoleon în Egipt la finele secolului al XVIII-lea, o mare parte a artefactelor locale a luat drumul Europei Occidentale, sfârșind în colecții particulare, care aveau deja aici o lungă tradiție, sau în proaspetele înființate muzee publice, cum ar fi Muzeul Britanic sau Muzeul Luvru.
Moda colecționatului a ajuns relativ târziu în Țările Române din exteriorul arcului carpatic, iar primele colecții de arheologie și numismatică se formează abia către jumătatea secolului al XIX-lea. Deloc întâmplător, aceasta este perioada în care curentul naționalist, deja bine ancorat în argumente lingvistice și istorice, își găsește un nou aliat, la fel de puternic, și anume descoperirile arheologice interpretate ca dovezi ale continuității etnice. Este de înțeles astfel de ce moștenirea vechilor faraoni nu a fost în topul preferințelor colecționarilor locali. Totuși, rețelele de comerț cu artefacte egiptene au atins tangențial și această parte a Europei, iar în cadrul marilor colecții private sau muzeale au existat mici grupări de obiecte egiptene cuprinse în colecțiile de obiecte exotice (de ex. Colecția Dimitrie Papazoglu).
Un parcurs asemănător trebuie să fi avut și artefactele egiptene cuprinse în colecția Maria și dr. George Severeanu, adunată de cuplul fondator la începutul secolului XX și donată la moartea medicului, în 1939, de soția acestuia, Maria, Muzeului Municipiului București. Colecția cuprinde peste 12000 de obiecte, dintre care locul de frunte îl ocupă numismatica cu 8896 de monede, urmată de arheologie, formată din 2917 de bunuri arheologice diverse, datând din Paleolitic până în perioada Evului Mediu. Dintre acestea, antichitățile egiptene acoperă doar o mică parte (cca. 1%), dovadă că doctorul Severeanu nu a manifestat o curiozitate fățișă pentru această categorie de piese. Credem astfel că prezența artefactelor egiptene în colecția Severeanu se datorează dorinței celor doi soți de a fi în pas cu moda vremii, reușind să achiziționeze totuși obiecte egiptene valoroase, provenite din contexte funerare și care acoperă cronologic marile perioade ale Egiptului antic. O altă ipoteză ar fi procurarea de colecții deja formate, care pe lângă antichități preistorice sau greco-romane cuprindeau și unele egiptene (de ex. Colecția Skitinski sau Colecția Contelui de Roma).
Penuria de date privind contextualizarea artefatelor egiptene din Colecția Severeanu ne-a determinat să apelăm la metode științifice moderne pentru a scoate la lumină aspecte ascunse privind proveniența și datarea acestora. Astfel, cu ajutorul colegilor de la Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară – Horia Hulubei am intreprins o serie de măsurători arheometrice pe aceste tipuri de obiecte, printre care și datarea radicarbon a materialelor organice din compoziție.
Au fost obținute trei date absolute radiocarbon, dintre care două pe țesut uman mumificat și pânză de in prelevate de la o mână de mumie, iar o a treia dintr-un fir al șnurului care leagă un colier din mărgele tubulare de faianță albastră, cu o amuletă în forma zeului Toth.
Supriza a fost să aflăm că șnurul colierului, pe care îl credeam de dată recentă, are o dată radiocarbon în intervalul 902–773 calBC (probabilitate 95.4%), fapt care atestă formarea colierului în A Treia Perioadă Intermediară a Egiptului și păstrarea lui în forma actuală timp de aproape 3000 de ani.
Studiul care redă pe larg rezultatele acestor cercetări va fi publicat curând în nr. 7 al Revistei de Cercetări Arheologice și Numismatice realizată de MMB. Stay tuned!

 

Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.