Camee cu reprezentarea Gorgonei Medusa

 

#MuzeulJudeteanBotosani #piesazilei #camee #bijuterii #tezaurebotosanene #antichitate #GorgonaMedusa #mitologie

 
Piesa zilei. Camee cu reprezentarea Gorgonei Medusa. 

Una dintre cele mai frumoase piese de bijuterie din depozitele Muzeului de Istorie Botoșani a fost descoperită în 1994, cu ocazia unor cercetări arheologice desfășurate pe raza satului Coțușca (jud. Botoșani), efectuate de arheologul botoșănean O. L. Șovan.
Ea a apărut într-un sondaj efectuat la 1 km de necropola de secolele IV- V de la Nichiteni și se află în prezent în depozitele Muzeului Județean Botoșani, având numărul de inventar 14755-colecția Arheologie.
Cameea din onix cu imagine Medusei, descoperită la Cotușca, face parte din seria gliptică a cameelor cu chipul Gorgonei Medusa, foarte răspândit în perioada secolelor II-IV. Pe baza detaliilor stilistice și a analogiilor ea poate fi încadrată cronologic în perioada secolului al III-lea AD., fiind cu siguranță un produs al atelierelor din Imperiul Roman, care funcționau în această perioadă.
Piesa este o camee lucrată din onix în două straturi, pe spatele ei fiind vizibil cel de-al doilea strat, de culoare albăstrui închis. Având dimensiuni mici (lungime: 12 mm; lățime: 10 mm; grosime: 6 mm) artefactul poate fi încadrat în grupa clasică a reprezentărilor Gorgonei Medusa. Capul personajului este redat prin tăieturi precise și simple. Fața este rotundă, obrajii sunt plini, iar trăsăturile faciale sunt abia schițate. Gura este întredeschisă, iar ochii bulbucați au fost redați prin două tăieturi practicate în unghi. Nasul este drept, cu calota tăiată pornind de pe frunte și nerespectând anatomia, partea superioară fiind tăiată în unghi drept fără a fi rotunjită prin șlefuire.
Părul înconjoară fața ca un halou și este redat prin mici crestături marginale în masa stratului alb, acestea delimitând capul, precum și de o rețea de incizii gravate care sugerează bogăția părului. Pe creștet este redat schematic, prin două șanțuri care îl delimitează, nodul format din păr, prezent și în alte reprezentări și aflat în relație cu șerpii veninoși care formează părul. Aripioarele au fost tăiate în stratul alb, de o parte și de alta a nodului median, pliate pe cap, penajul fiind sugerat prin crestături în rețea rombică. Tăietura generală a cameei oferă reprezentării un pseudo-volum, necesar de altfel pentru a îndulci schematismul reprezentării.
Folosirea acestui motiv în artă, are la bază câteva legende cunoscute. În mitologia greacă, Medusa, numită și Gorgo, este una dintre cele trei Gorgone, descrise ca ființe supranaturale monstruoase cu părul format din șerpi veninoși și a căror privire putea transforma orice ființă vie, sau după unele legende doar bărbații care o priveau, în piatră . Conform altei legende, care a ajuns până la noi datorită lui Ovidius, Medusa a fost o fată frumoasă posedată de către Poseidon în altarul Athenei, fapt care a atras mânia zeiței, aceasta transformând-o apoi într-o zeitate monstruoasă . După ce Perseu a reușit să o decapiteze, capul acesteia și-a păstrat magia și prin urmare el a fost dăruit Athenei, pentru a-și decora scutul.
Imaginea acesteia în artă a suferit de-a lungul timpului diverse transformări, de altfel tributare dezvoltării și transpunerii unor variante ale mitului. Într-o primă fază, imaginea capului Medusei a fost integrată în artă prin reprezentarea denumită Gorgoneion. Astfel, între secolele VIII- IV BC. apare în prim plan o divinitate semi-umană cu o figură monstruoasă, ochi bulbucați și gură rânjită, având limba scoasă afară. Arta elenistică și apoi arta romană, au transformat Gorgoneion-ul grecesc și l-au adaptat nevoilor societății, impunând tipul Medusei cu chip uman. Ea apare acum mai umanizată, cu chipul rotunjit, am putea spune, chipul unei femei frumoase cu părul bogat, dublat de șerpi și aripioare și a fost denumită de către specialiști-Medusa Rondanini . Transformarea începe în epoca elenistică și se impune definitiv în timpul lui Augustus , răspândindu-se treptat pe tot teritoriul Imperiului. Sub efectul acestor transformării, Medusa devine un personaj tragic, aproape uman , al cărui principal avocat este nimeni altul decât Ovidius .
Într-o lucrare recentă, cu privire la folosirea acestui motiv în arta romană din Balcani, B. Milovanović, și J. Andelković Grasar, au demonstrat că acesta era folosit în special pentru protecția femeilor, ceea ce ar explica prezența cameelor cu acest motiv, montate în diverse bijuterii feminine. Astfel de camee erau folosite pentru a decora inele, medalioane, lanțuri și coliere, precum și cerceii. Analogii pentru piesa noastră regăsim în multe dintre provinciile Imperiului. Între acestea remarcăm diverse locații din Britannia , la Augst în Germania Superior și Cologne în Germania Inferior , în Gallia la Alesia, Metz, Beaurains, Boitray , în Gallia Belgica la Augusta Treverorum , la Viminacium, Margum, Aquae, Osijek, Kavadar și cu loc de descoperire necunoscut în Moesia Superior, Ratiaria și Novae în Moesia Inferior, descoperiri datate în majoritatea situațiilor în secolul al 3 AD.
Pe teritoriul României, camee cu efigia Medusei au fost descoperite la Ibida, Apulum, posibil la Micia, iar la Drobeta astfel de camee au fost încastrate în doi cercei, pe când la Tomis ele decorează o pereche de cercei și un inel. Alături de acestea trebuie menționate și gemele și cameele din colecția Cabinetului Numismatic al Academiei române, publicate de către M. Gramatopol.
Reprezentarea Gorgonei Medusa pe camee este unul dintre cele mai populare subiecte pentru astfel de piese și prin urmare ea a devenit pretextul uneia dintre cele mai cunoscute serii gliptice, cu o popularitate care precede chiar epoca Imperiului și durează până în antichitatea târzie, fiind unul dintre simbolurile favorite în arta Evului Mediu.
Sursa informatiilor: Ana Cristina Hamat, Adela Kovács, A Roman cameo with the representation of Gorgo Medusa from the collection of Botosani County Museum, BANATICA 30/2020, 399-412. https://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=963323

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.