LINK EXCHANGE

marți, 28 septembrie 2021

Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice şi romane - piese din jud. Alba VII

 


Expoziția „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice şi romane”, coordonată de Muzeul National de Istorie a Românei, ce reunește 835 de artefacte excepționale din colecțiile a 39 de muzee din România, va fi deschisă din 30 septembrie a.c. la Muzeul Național de Arheologie din Madrid, marcând astfel 140 de ani de relații diplomatice între România şi Regatul Spaniei. Expoziției i-a fost acordat Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regele Felipe al VI –lea al Spaniei și al Președintelui României, Klaus Iohannis.
Muzeul Național al Unirii Alba Iulia este partener la realizarea acestei expoziții. Instituția noastră va participa la această manifestare culturală cu o serie de 51 de piese.
Astăzi vă prezentăm pumnalul denumit de antici ”akinakes” descoperit în cimitirul scitic de la Sâncrai. Artefactul în cauză a constituit, alături de arcul cu săgeți, o altă armă emblematică a sciților. Însă, astfel de pumnale au ajuns să fie folosite și de alte populații asiatice (perși, mezi etc.) și chiar de către geți. Pumnalele de tip ”akinakes” erau purtate la brâu, într-o teacă de metal sau din material perisabil (lemn, piele) de către membrii elitei războinice ca simboluri de statut, așa cum este cazul și cu exemplarele descoperite în mormintele de inhumație de la Sâncrai. Ele erau folosite nu doar în luptă, ci și ca instrumente sacrificiale. Pe obrăzarele coifului de aur de la Coțofenești este reprezentat un ”rege” get, având pe cap un ”pileus” (căciulă țuguiată), care sacrifică un berbec cu ajutorul unui pumnal akinakes. Capul berbecului este ridicat în sus, fapt care indică un sacrificiu destinat zeilor celești. Herodot relatează faptul că pumnalul ”akinakes” constituia întruchiparea zeului războiului, fapt pentru care sciții îi sacrificau animale și chiar oameni, într-o serie de ritualuri sângeroase. Numărul pumnalelor de acest fel descoperite în necropola de la Sâncrai nu este ridicat. De aceea, trebuie să presupunem că, în cadrul comunității, purtarea și utilizarea lor era rezervată unei elite cu atribuții precise, războinice și rituale.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu