Există toponime pre-romane în România?
Răspunsul la această întrebare ar fi, dacă percepția noastră este corectă, oarecum circumscris formulei „(m)da, dar nu prea multe”, după care interlocutorul te va privi oarecum din perspectiva intelectualului superior care discută cu un tracoman/dacoman. Lăsând la o parte abordările subiective, răspunsul ar putea fi, dar nicidecum „tracoman” ori „dacoman”: da, suficient de multe încât să ne punem problema cum să le organizăm pe categorii și cum să le explicăm din punct de vedere istoric-etimologic.
Câteva exemple vor fi, cred, suficiente pentru un început de discuție. Ele arată apropierile (de multe ori) cu arealul sud-tracic, dar și diferențele (alteori) față de același punct de referință.
Mureș ~ Marica (Bulgaria). Analiza etimologică ne arată, convingător, că rădăcina indo-europeană trebuie să fi fost *mār-, cu evoluție spre ô > o/u în română, dar ā > a în arealul sud-tracic. Evoluția specifică arealului nord-tracic se întâlnește și în cazul *dānar- > Dunăre, dar și în cazul *mām- ‘mamă’ > mumă și Codru Moma, oronim, față de lat. mamă și de slav majka > maică. Pare simplu, nu-i așa?
Strymon - Struma ~ Strei și Stremț. Cele două râuri mai mici din România sunt întru totul similare evoluției fonetice hidronimului Strymon-Struma, unul dintre cursurile de apă cele mai mari din Bulgaria. Observăm evoluția tipic tracică a rădăcinii indo-europene *(s)reu- > *str-e/u-. Avem însă și cazurile altor două râuri, de această dată unul mai mare și cunoscut – Siret, iar al doilea de asemenea mai mic, mai puțin cunoscut – Siriu. Este inevitabil să credem că rădăcina indo-europeană este aceeași, dar fără epenteza -t- pe secvența *sre-.
Deva a părut multora un toponim nou, nu continuarea formei trace dava, deva. Și totuși, este chiar dava dacilor. Perpetuarea lui b/v intervocalic este absolut normală în cazul elementelor pre-romane precum bine se vede în abur, cuvânt străvechi căruia nimeni nu-i mai contestă acum caracterul preroman. Nici păstrarea lui l intervocalic în bală, balaur nu pare nefirească, mai ales dacă ne referim la vechii Tri-balloi, tribul de sușă tracică a „celor trei balauri”.
Restul va fi discutat în conferință, altfel am spuse totul în avans.
Conf. dr. Sorin Paligan este profesor de limba cehă și de gramatică istorică la Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Departamentul de Filologie Rusă și Slavă
Autor a numeroase studii privind limbile slave și alte limbi indo-europene, privind culturile vechi, mai ales din sud-estul european. A tradus din limbile cehă, engleză și franceză.
Detalii și bibliografie:
https://unibuc.academia.edu/SPaliga
https://www.researchgate.net/profile/Sorin-Paliga
Sursa informațiilor Fundația Dacica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu