Cărăbuşul de mai (Melolontha melolontha) poate fi întâlnit în toată Europa, în zona pădurilor de stejar şi fag. Apar la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai şi este o specie crepusculară, preferând să zboare la ivirea zorilor şi în amurg.
Adultul trăieşte aproximativ 5-7 săptămâni. Femela depune între 60 şi 80 de ouă în pământ, la o adâncime cuprinsă între 10 şi 20 de centimetri. Larvele se deplasează pe o distanţă de până la 30 de centimetri pe zi pentru a se hrăni. Hrana este reprezentată de rădăcini de plante, bulbi, tuberculi ale unor plante de cultură (cartof, cereale, legume etc.). Din acest motiv, adeseori larvele sunt considerate dăunătoare culturilor.
Larvele sunt vorace, hrănindu-se cu rădăcini proaspete şi nu consumă materii organice în descompunere. Adulţii se hrănesc cu frunze de stejar, însă pot mânca şi ace de conifere. Dezvoltarea din stadiul de ou şi până în stadiul de adult durează între 3 şi 5 ani.
În anumite perioade de timp, cărăbuşii au fost folosiţi ca sursă de hrană. În secolul 19, o reţetă din Franţa includea aproximativ o jumătate de kilogram de cărăbuşi de mai fără aripi şi picioare, prăjiţi în unt încins iar un ziar german din anii 1920 îndemna studenţii să mănânce cărăbuşi pudraţi cu zahăr.
În antichitate, copii obişnuiau să folosească cărăbuşul de mai pe post de jucărie vie. În Grecia antică, băieţii obişnuiau să prindă insecta, să îi lege picioarele cu fire de in şi apoi să o lase zboare, amuzându-se să o vadă zburând în spirală. În Anglia exista un joc similar, prin lipirea unui ac de una dintre aripile sale.
#muzeulantipa #carabusuldemai #ciormag #viermealb
Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu