RODOCROZITUL (MnCO3)

 

RODOCROZITUL (MnCO3) este un mineral din categoria carbonaților, având un sistem de cristalizare trigonal.
A fost identificat ca mineral și descris pentru prima dată în România: după unii autori, pe baza eșantioanelor de la Cavnic, Maramureș; potrivit lui Dimitrescu și Rădulescu, 1966 și Papp, 1997, în Săcărâmb, Hunedoara. Numele este derivat din cuvintele grecești "rhodos" şi "khros" care înseamnă culoarea trandafirului. Culoarea rodocrozitului este roz, dar, în funcție de impurități (ioni de metale străine) unele eșantioane pot avea culoare alb translucid, galben, galben-brun, gri-negru.
Mineralul are duritatea între 3,5 - 4,5 pe scara Mohs, caracteristică ce îl deosebește de rodonit (mai dur, 5.5–6.5 pe scara Mohs), cu care se aseamănă ca aspect.
In natură rodocrozitul poate fi găsit frecvent sub formă de cristale, sau sub formă de granule rotunde, uneori cu benzi sau straturi concentrice de nuanțe diferite de roz și roșu în interior.
Rodocrozitul este asociat în rocile hidrotermale cu minereuri de cupru, plumb, argint, dar poate fi întâlnit și în roci metamorfice sau roci sedimentare.
In România, cele mai apreciate exponate provin de la minele de la Cavnic și Săcărâmb.
Rodocrozitul este unul din simbolurile naționale ale Argentinei. Mai este cunoscut și sub numele de „Trandafirul Incașilor” deoarece aceștia credeau despre el că păstrează sângele înaintașilor lor.
Mineralul este o sursă importantă pentru obținerea manganului, fiind utilizat și ca piatră semiprețioasă. Primele utilizări ale rodocrozitului sunt cunoscute încă din antichitate, din perioada Greciei antice.
Eșantionul din colecția muzeului nostru provine de la Cavnic și este expus în sala I.
#QRCODE

 

Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii din Aiud.