Toporul de prestigiu din epoca bronzului de la Măldărești

 

 

EXPONATUL SĂPTĂMÂNII
Muzeul de Istorie
29.03.2021-04.04.2021
Toporul de prestigiu din epoca bronzului de la Măldărești
Cu ocazia săpării unei fântâni, fântână situată pe partea stângă a drumului către cule, în perioada anilor 70 a fost descoperit material arheologic încadrat în epoca bronzului.
Din zona sitului prin anii 90 a fost descoperit un topor din piatră cu gaură de înmănușare. Piesa a fost descoperită de muzeograful Traian Țuglui pe partea dreaptă a drumului în curtea actualului ansamblu de arhitectură a culei Duca și a fost predată Muzeului Județean de Istorie. Astfel în registrul de evidență aparținând epocii brozului aflăm că respectivul topor este înregistrat la numărul 370, intrarea acestei piese în patrimoniul muzeului fiind realizată prin procesul verbal cu nr. 2/1998.
Descriere piesă:
În zona găurii de înmănușare prezintă doi umeri proeminenți. Din zona umerilor piesa se îngustează ușor pentru a forma tăișul. Laturile stângă și dreaptă sunt ușor bombate. Fața dorsală ușor concavă dă un aspect curb profilului piesei. Frontul activ prezintă urme de uzură. Pe suprafața găurii de înmănușare se pot observa mici șanțuri rezultate în procesul de perforare. Tăișul este convex. Piesa este bine șlefuită și are profil ușor curb. Gaura este practicată în treimea proximală. Ceafa este afectată de desprinderi accidentale.
Dimensiuni: Lungime = 15,6 cm; lățime proximală = 3,4 cm; lățime distală = 5,1 cm; grosime proximală = 3,8 cm; grosime distlă = 1,5 cm; diametrul găurii de înmănușare = 1,9 cm; distanța gaură-tăiș = 10,9 cm; greutate = 447 grame.
Din punct de vedere al încadrării piesa este atribuită culturii Glina, cultură ce aparține epocii bronzului timpuriu.
Cultura Glina este o civilizație specifică bronzului timpuriu, centrul de apariție și difuzie a acesteia fiind zona orașului București. Din zona menționată, comunitățile de tip Glina ocupă treptat Muntenia, Oltenia, pătrund la nord de Carpați, iar în zona Porților de Fier traversează Dunărea, fiind descoperită și în Bulgaria.
Putem afirma că în cultura Glina aşezările erau amplasate de preferinţă pe terasele înalte, mijlocii sau joase ale apelor curgătoar sau stătătoare, pe insule, pe tell-uri, pe boturi de deal, pe promontorii sau mai rar în peşteri.
Cele mai multe dintre aşezările Glina sunt deschise, nefortificate, amplasarea lor în zone limitate de ape adânci, văi sau râpe oferind protecţia necesară membrilor comunităţilor. În rare cazuri se poate vorbi de existenţa unor elemente de fortificaţie ridicate fie datorită conflictelor dintre comunităţi ale aceleiaşi culturi, fie datorită unor presiuni externe.
În ceea ce priveşte durata de utilizare a aşezărilor sunt caracterizate de existenţa aşezărilor sezoniere legate de activităţi economice şi tipul de economie practicată (pescuit, vânătoare, creşterea animalelor), a celor folosite o perioadă scurtă de timp şi în care stratul de cultură este subţire şi, apoi, a aşezărilor stabile, de lungă durată.
Referitor la forma şi dimensiunile aşezărilor se poate afirma, că reprezentative pentru cultura Glina sunt aşezările mici în cadrul cărora structurile de locuire erau relativ compacte. Se pare că aşezările erau împărţite în două zone, una destinată oamenilor, iar cealaltă animalelor.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Vâlcea.