Azi vă invităm să descoperiți un artefact din perioada romană, prin informațiile și detaliile oferite de arheolog dr. Marius Barbu.
AEDICULA DE LA MICIA:
”În cadrul Civilizației Romane, lumea morților era bine delimitată de cea a viilor. Astfel cimitirele se distingeau foarte bine de așezări, fiind plasate întotdeauna în afara acestora, de-a lungul căilor de comunicație. Grație poziției geo-strategice și comerciale, dar și datorită resurselor minerale și petrografice aflate în apropiere, Micia a prosperat, comunitatea de aici devenind din ce în ce mai numeroasă. Ca urmare a acestor factori, spațiile pentru înmormântări au necesitat o continuă extindere, până în momentul actual fiind identificate două necropole, în extremitatea estică și vestică a sitului. În urma săpăturilor realizate de-a lungul timpului, au putut fi extrase o serie de concluzii privind înmormântările din cimitirele Miciei. Astfel au putut fi cercetate numeroase morminte romane, informațiile obținute din aceste contexte făcând obiectul mai multor studii, dedicate necropolelor și monumentelor funerare descoperite la Micia. Elementele de tip aedicula constituie o categorie interesantă a acestor monumente, portretele defuncțiilor fiind redate în cadrul unor construcții ce proiectează ideea unor locuințe prevăzute cu pereți, coloane sau acoperișuri. Dintre aceste reprezentări, care reflectă o societate complexă și variată, se remarcă aedicula prezentată cu această ocazie, singura completă, descoperită, până în prezent, în întreaga provincie Dacia.
Monumentul reprezintă o AEDICULA IN ANTIS, compusă din mai multe elemente sculpturale, din andezit de Măgura Uroiului. Piesa provine din colecţiile vechi ale muzeului, de la începutul secolului al XX-lea, elementele sale fiind păstrate într-o stare de conservare foarte bună. În prezent, o parte dintre acestea sunt sparte sau deteriorate. Monumentul se compune dintr-o talpă masivă de formă dreptungiulară şi cu profil trapezoidal (105x83x26 cm), perete lateral dreapta (117x65x17 cm), perete lateral stânga (90x65x17 cm), peretele din spate (117x60x17 cm), un acoperiș sub formă de boltă semicilindrică (119x77 cm) şi două conuri de pin înalte de 32 cm. Pe feţele interioare ale celor trei pereţi sunt reprezentate portretele defuncţilor, în stilul caracteristic şcolii miciene (păr ondulat, ochi proeminenţi, gură mică, mâini schematizate). Peretele din spate redă patru personaje dispuse în două planuri. Planul secundar redă doi adulţi înalţi de 90 cm, în faţa acestora, în planul principal fiind reliefaţi doi copii. În dreapta spate este sculptat un bărbat matur cu păr ondulat şi barbă. Lângă el, apare o femeie adultă, ale cărei trăsături nu mai pot fi distinse, din cauza distrugerii acestei zone. Băiatul din faţa ei îi ajunge până la piept şi este redat într-o tunică scurtă şi o pelerină prinsă pe umărul drept. El ţine un volumen (sul de hârtie) în mâna stângă. Fetiţa din faţa bărbatului, îmbrăcată cu o stola lungă şi o pala susţinută pe mâna stângă, are aceeaşi înălţime ca şi băiatul şi este redată cu părul prins în coc şi cercei proeminenţi în urechi. Ambii copii ţin membrele superioare aduse la piept, în mâna stângă a fetiţei distingându-se un obiect rotund (fruct sau floare), în timp ce pe încheietura mâinii drepte poartă o brăţară sub formă de şarpe. Peretele lateral drept redă trei personaje, cel mai înalt dintre ele (bărbatul) având 74 cm. În partea dreaptă, apare un bărbat cu barbă şi păr ondulat, îmbrăcat într-o tunică, care îi ajunge până la genunchi. El ţine un volumen în mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă cuprinde umărul drept al femeii de lângă el. Aceasta, îmbrăcată cu o stola lungă până la pământ, are părul prins într-un coc. Mâna stângă o ţine pe umărul stâng al bărbatului, în timp ce mâna dreaptă, la a cărei încheietură se distinge o brăţară sub formă de şarpe, este situată pe umărul drept al copilului din planul principal. Acesta, amplasat între cei doi părinţi, poartă o tunică asemănătoare cu cea a tatălui său. În mâna stângă ţine o crumena (săculeț), în timp ce în mâna dreaptă, adusă la piept, pare să ţină un stilus (condei). Deasupra personajelor, pe o ghirlandă, este redată o pasăre văzută din lateral. Peretele stâng, a cărui jumătate superioară lipseşte, redă, de asemenea trei personaje. În planul din faţă, a fost sculptată o fetiţă îmbrăcată cu o stola lungă. Ea ţine în mâna dreaptă un obiect rotund (fruct sau floare), la aceeaşi încheietură fiind redată şi o brăţară. În spatele ei, sunt reprezentaţi un bărbat şi o femeie, ale căror capete lipsesc. Bărbatul, îmbrăcat într-o tunică până la genunchi, ţine în mâna stângă adusă la piept un volumen. Ambii pereţi laterali sunt decoraţi cu şerpi pe canturile din faţă, în timp ce pe partea frontală a arcadei acoperişului este redată o ghirlandă cu motive vegetale. Acoperişul, cu plan patrulater, este decorat în partea superioară, cu mai multe elemente. Pe colţurile din faţă sunt redaţi doi lei în poziţie culcată, ce ţin, sub labele din faţă, capetele unor bovidee. Colţurile din spate sunt sculptate sub forma unor acrotere. În partea superioară a acoperişului, au fost realizate două postamente patrulatere, dispuse în faţă şi în spate, de-a lungul axului central. Acestea constituie baza a două conuri de pin, ce se fixează cu ajutorul unor tije din fier, introduse în orificii special realizate”.
Bibliografie selectivă:
I. Andrițoiu, Necropolele Miciei, Timișoara, 2006.
C. Ciongradi, Grabmonument und sozialer Status in Oberdakien, Cluj-Napoca, 2007.
L. Țeposu-Marinescu, Probleme de artă provincială romană (I). Edicule funerare din Dacia, în Muzeul Național, 1, 1974, p. 13-22.
L. Țeposu-Marinescu, Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia Porolissensis, BAR S 128, Oxford, 1982
Artefactul face parte din obiectele expuse în spațiul expozițional Lapidarium din cadrul muzeului nostru.
Sursa informațiilor MCDR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu