EXPONATUL LUNII la Muzeul Național al Marinei Române:
Monoxila
Monoxila este o ambarcațiune în formă de albie (covată), care se realiza prin scobirea unui trunchi de copac, de unde și numele grecesc al ei: mono=un, xylos=copac. Ea are origini străvechi, fiind numită și pirogă și se mai folosește și astăzi în unele părți ale lumii. Scobirea se făcea prin ardere, apoi se trecea la cioplire și șlefuire. Monoxila a fost baza pentru construirea unor ambarcațiuni mai mari, sau chiar a unor nave, prin adăugarea de scânduri pentru formarea bordajului. În țara noastră s-a folosit din cele mai vechi timpuri pe cursurile apelor curgătoare, sau chiar în navigația maritimă costieră.
Prima mențiune scrisă a monoxilei pentru spațiul românesc este consemnată în vremea lui Alexandru Macedon, care a trecut Dunărea în anul 335 î.Hr., în campania lui împotriva geților de la nord de fluviu. Mai târziu, în Evul Mediu, apar mai multe referiri la acest tip de ambarcațiune, cu prilejul deselor conflicte din jurul fluviului, strămoșii noștri având adevărate flotile de monoxile, pe care le foloseau la pescuit, traversarea rapidă a Dunării și chiar în luptele navale. O altă referire importantă la existența unei adevărate flotile de monoxile (cca. 40 de ambarcațiuni) o regăsim în cronica lui Walerand de Wawrin, din anul 1445, cu prilejul luptei anti-otomane desfășurată sub semnul Papalității pe cursul inferior al Dunării.
Monoxila de la Muzeul Național al Marinei Române a fost descoperită pe valea râului Crișul Alba și datează din epoca medievală. Ea a fost folosită pentru transportul de mărfuri, în special sare. Piesa are aproximativ zece metri lungime și putea transporta până la 12 oameni, fiind un exponat extrem de rar în muzeele europene.
Sursa informațiilor Evenimente Muzeale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu