Brăila: foto-expoziția „Hibernarea” la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția de Științe ale Naturii

În perioada noiembrie 2019 – ianuarie 2020, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția de Științe ale Naturii, va fi deschisă foto-expoziția „Hibernarea”.
Expoziția prezintă aspecte din viața animalelor hibernante, respectiv, modul în care acesteanimale se manifestă în perioada premergătoare, în timpul sau după trecerea anotimpului rece.
Odată cu venirea toamnei, unele animale sălbatice își încep pregătirile pentru sezonul hibernal. În timp ce rozătoarele își căptușesc vizuinile cu frunze uscate sau alte resturi vegetale, alte mamifere se mulțumesc doar cu săparea unor galerii subterane. Tot în această perioadă, animalele hibernante își strâng provizii de hrană și încep să acumuleze grăsimi și substanțe nutritive de rezervă care ajung uneori până la dublarea greutății corporale. Aceste rezerve îi vor ajuta animalului să supraviețuiască celor câteva luni de frig și inactivitate.
Hibernarea viețuitoarelor este unul dintre cele mai spectaculoase bioritmuri sezoniere și este definită ca un fenomen natural periodic, regulat, prin care unele viețuitoare reușesc să supraviețuiască anotimpului rece și lipsei hranei de zi cu zi. Și cum pot ele să facă față acest lucru? În timpul hibernării, temperatura corpului se readaptează la niveluri mai scăzute, apropiindu-se de cea a mediului ambiant, iar frecvența respiratorie și cardiacă (și alte funcții principale) se reduc în mod considerabil. Astfel, toate substanțele nutritive sunt consumate cu mare economie, un animal putând folosi pentru câteva luni numai resursele interne.
Hibernarea este un fenomen întâlnit la plante, la animalele poikiloterme (cu unele excepții) și la un mic număr de mamifere. Însă, nu toate acestea hibernează cu adevărat; unele intră într-un somn adânc iarna sau intră în diapauză (insectele). Se consideră că animalele carnivore de talie mare și medie (ursul, bursucul, ratonul) nu intră într-o stare de hibernare veritabilă, ci într-o stare de somnolență, numită și „letargia carnivorelor”. De aceea, în zilele plăcute și însorite din timpul iernii, aceste animale se trezesc și ies afară din adăposturi. Hibernarea diferă prin comparație cu letargia prin faptul că un animal hibernant prezintă o reducere drastică a metabolismului și implicit a temperaturii corpului și se trezește relativ lent, în timp ce animalul adormit își reduce metabolismul ușor și se poate trezi instantaneu, dacă este perturbat.
În privința duratei somnului de iarnă, aceasta este variabilă la diferiți hibernanți, – de la 3 la 7 luni – și este în funcție de natura variațiilor factorilor endo- și exogeni.
Odată cu venirea primăverii, animalele sunt trezite de schimbarea de temperatură, de umiditate şi de foame, motiv pentru care ies din adăposturi.
Hibernarea este mai mult decât o metodă de a face față condițiiloranotimpului rece. Este singura posibilitate pentru unele viețuitoare de a nu muri de frig sau foame pe timpul iernii.

Coordonator: dr. Nicolae Onea, şef Secţia Ştiinţele Naturii


Sursa informațiilor Muzeul Brăilei „Carol I”.