EXPONATUL LUNII DECEMBRIE: Iască (Fomes fomentarius)

VĂ INVITĂM SĂ VIZITAȚI EXPOZIȚIILE NOASTRE!

EXPONATUL LUNII DECEMBRIE: Iască (Fomes fomentarius)

Este o ciupercă încadrată sistematic în familia Polyporaceae, Ordinul Polyporales, Clasa Agaricomycetes, Încrengătura Basidiomycota, Regnul Fungi.

DENUMIRI POPULARE: iască, copita-calului, iasca-fagului, văcălie.

DESCRIERE: corp sporifer peren, sesil, în formă de copită, ondulat, zonat concentric, convex, cu diametrul de 10-40 cm, grosimea 10-20 cm. Faţa superioară este netedă, concentric zonată, de culoare cenuşie-albicioasă, brună sau neagră. Trama este compactă, suberoasă, pufoasă la tăiere de culoare brună-ruginie. Mirosul este plăcut, iar gustul este amărui.

HABITAT: creşte pe trunchiuri vii sau moarte de foioase, în special de fag şi produce un putregai alb al lemnului.

CATEGORIA ECOLOGICĂ: saprofită, facultativ parazită lignicolă.

RĂSPÂNDIRE: Europa, America de Nord, Asia

COMESTIBILITATE: necomestibilă.

În perioada neolitică, iasca (trama) a fost folosită la aprinderea focului. Mai târziu, în evul mediu ea a fost fiartă curățită de crustă și apoi îmbibată cu o soluție de nitrat de amoniu sau urină și apoi uscată. Astfel preparată, era suficientă numai o scânteie pentru aprinderea ei.

Până în secolul XIX, a fost folosită în farmacie sub numele de „Fungus chirurgorum” pentru oprirea hemoragiei.

În România, din iască se confecționează pălării, genți sau alte obiecte de artizanat.


Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" Bacău.