LINK EXCHANGE

miercuri, 15 august 2018

Exponatul săptămânii: 13-19 august 2018 - Cahlă de la Curtea Domnească din Bacău










Exponatul săptămânii: 13-19 august 2018

Cahlă de la Curtea Domnească din Bacău:

Pe scurt:
Cahlă cu reprezentarea unui cavaler, cu o secure în mână și o coroană pe cap, descoperită în urma săpăturilor de la Curtea Domnească din Bacău.

Cahlele:
Cahlele sunt obiecte ceramice folosite în construcția sistemelor de încălzire, ele fiind folosite pentru a conferi sobelor un randament mai bun (distribuția și menținerea căldurii). Ele apar în sec. XI-XII în spațiul german și se răspândesc în perioada următoare, fiind utilizate la est și la sud de Carpați din secolul al XIV-lea. Această practică este utilizată și în ziua de astăzi, când majoritatea sobelor sunt acoperite cu plăci de teracotă. Inițial, însă, doar o parte a sobei era placată de cahle, acestea fiind plasate din loc în loc.
Cahlele medievale aveau un decor variat. Unele dintre ele erau acoperite cu modele florale sau geometrice, în timp pe ce altele se aflau reprezentări ce țin de lumea militară a epocii (cavaleri de diferite tipuri, ca în acest caz), scene religioase (de pildă, cea a Crucificării lui Iisus) sau reprezentări de animale.

Curtea Domnească din Bacău:
Pe lângă reședința principală, domnii Moldovei aveau o serie de reședințe secundare (la Piatra Neamț, Vaslui, Hârlău etc.), unde poposeau pentru diferite intervale de timp. Acestea erau necesare pentru un bun control și o eficientă administrare a statului.
Curtea Domnească din Bacău a fost construită în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, de către fiul său cel mai mare, Alexăndrel. Documentele emise de Alexandru Voievod i-au determinat pe istorici să considere că el a fost asociat tatălui său la domnie. Cert este că în 1482 i se încredințează administrarea zonei muntoase a Țării de Jos și că reședința sa principală a fost Bacăul.
Aici, el construiește un ansamblu de construcții, compus din locuința principală, o locuință-turn și Biserica Precista, a cărei construcție a fost finalizată pe 1 ianuarie 1491. Dintre toate clădirile ce făceau parte din Curtea Domnească, doar biserica a rămas în picioare, ruinele celorlalte construcții fiind descoperite ca urmare a săpăturilor arheologice. Ele se află în prezent în curtea Bisericii Precista și pot fi vizitate de turiști.
În privința ctitorului lor, mai trebuie spus că el nu a mai apucat să îl urmeze la tron pe Ștefan cel Mare, murind înaintea tatălui său.

Săpăturile de la Curtea Domnească din Bacău:
Curtea Domnească din Bacău a fost descoperită ca urmare a săpăturilor arheologice inițiate în 1967 de Iulian Antonescu, primul director al instituției ce îi poartă în prezent numele. Alături de Alexandru Artimon și Ioan Mitrea, coordonatorul săpăturilor a formulat un plan de cercetare sistematică, ce avea ca scop descoperirea rămășițelor Bacăului medieval.
Deși – din 1970, când a fost numit Director al Direcției Muzeelor și Colecțiilor din cadrul Ministerului Culturii – Iulian Antonescu nu a putut duce personal la îndeplinire planul trasat, cercetările au continuat sub coordonarea colaboratorilor săi. Timp de două decenii, săpăturile de la Curtea Domnească și din alte puncte din județ au oferit informații prețioase cu privire la istoria locală (și nu numai) în perioada medievală.

Piesa se află în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie (Str. 9 Mai, nr. 7), la etajul al II-lea.
Vă așteptăm cu drag să vedeți artefactele descoperite la Curtea Domnească din Bacău și celelalte exponate ale C.M.I.A.Bc.!

Pentru mai multe informații :
• Antonescu, Iulian, Curţile domneşti din Bacău, în „Carpica”, II, 1969, p. 331-342.
• Artimon, Alexandru; Mitrea, Ioan, Aşezarea medievală din secolele XIV-XV de la Curtea Domnească– Bacău, în „Carpica”, VIII, 1976, p. 191-224.
• Artimon, Alexandru; Mitrea, Ioan, Bacău. Reşedinţă voievodală, Muzeul Județean de Istorie „Iulian Antonescu”, Bacău, 1996.
• Batariuc, Paraschiva-Victoria, Cahle din Moldova medievală. Secolele XIV-XVII, Editura Istros, Suceava, 1999.



Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu