Exponatul săptămânii: 9-15 iulie 2018 - Cavalerul dac

Exponatul săptămânii: 9-15 iulie 2018

Cavalerul dac

Reprezentare a „cavalerului dac” (o variantă a „cavalerului trac”, zeu sau erou mitic), cu sabia la brâu și cu o suliță sau un stindard în mâna dreaptă. Imaginea apare pe un kantharos, vas pentru libații (act ritual ce însemna turnarea vinului – sau a unui alt lichid – pe pământ, în onoarea zeilor, eroilor, strămoșilor etc. Ritualul s-a păstrat și în creștinism, fiind vizibil și astăzi, când se toarnă vin pe morminte). Pe vasul respectiv mai apar cel puțin alte două figuri, una masculină și alta feminină.
Obiectul este datat în sec. I d.Hr. și a fost descoperit în anul 1971 în cetatea dacică de la Pâncești, punct „Cetățuie”, com. Pâncești, jud. Bacău – [Tamasidava] (cunoscută în literatura de specialitate ca Răcătău).
Reprezentarea „cavalerului” are o îndelungată istorie. Imaginea „cavalerului trac” a fost influențată de modele din lumea romană. Mai târziu, a fost preluată de creștinism, Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie fiind reprezentați într-un mod similar.

Cetatea de la Pâncești, punct „Cetățuie”, com. Pâncești – [Tamasidava] (cunoscută în literatura de specialitate ca Răcătău)
Cetatea este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea atât protecție, cât și o foarte bună vizibilitate a văii râului. Ea se află în raza satului Pâncești, între acesta și Răcătău (motiv pentru care, inițial, s-a considerat că ea se află pe teritoriul comunei Horgești, intrând în literatura de specialitate drept „cetatea de la Răcătău”).
Punctul a fost semnalat încă din sec. al XIX-lea (ca urmare a unui răspuns la Chestionarul trimis de Al. Odobescu), însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 1997, timp în care au fost făcute numeroase descoperiri datate în epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și în sec. IV î.Hr. – II d.Hr.
Întinderea locuirii în această ultimă perioadă, precum și numărul și calitatea decoperirilor demonstrează că cetatea era un centru de putere, ceea ce a dus la identificarea sitului cu Tamasidava, unul dintre cele trei polis-uri (orașe) aflate pe cursul Siretului menționate de geograful antic Ptolemeu.

Cultul „cavalerului trac” (sau „danubian”)
„Cavalerul trac” este un zeu sau un erou venerat într-un areal larg, aflat la nord și la sud de Dunărea Inferioară. Cultul său este un produs al sincretismului religios dintre credințele tracice și religia greacă, apoi cea romană.
Cavalerul e reprezentat de obicei în ipostaze cinegetice (ce țin de vânătoare), uneori fiind însoțit de un câine și având lancea îndreptată spre pradă (un mistreț, de obicei). Au fost descoperite peste 3000 de astfel de reprezentări (o mare parte pe monumente funerare), cele mai multe fiind datate în secolele I-III d.Hr. Marea lor majoritate provine din sudul Dunării.
În unele dintre reprezentări, „Cavalerul trac” apare cu atributele sau în ipostaze tipice altor divinități, efect al sincretismului. În altele, după cum poate fi vorba și în cazul de față, el este înfățișat alături de alte personaje (un al doilea călăreț, zei, zeițe etc.).
Treptat, cultul acestui zeu sau erou dispare, însă modelul iconografic este preluat de creștinism, fiind folosit pentru reprezentarea sfinților militari (Gheorghe, Dimitrie).

Piesa se află în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie (Str. 9 Mai, nr. 7), la etajul al II-lea.
Vă așteptăm cu drag să vedeți „Călărețul dac” și celelalte exponate ale C.M.I.A.Bc.!

Căpitanu, Viorel, Obiecte cu semnificație cultuală descoperite în dava de la Răcătău, comuna Horgești, jud. Bacău, Carpica, vol. XVIII-XIX, 1986-1987, p. 71-101.
Covacef, Zaharia, Aspect inedit de manifestare a cultului Cavalerului trac, Pontica, XI, 1978, 119-125.
Nemeti, Sorin, Cavalerul trac cu lira în Dacia Romană, Acta Musei Porolissensis, XXIII/I, 2002, p. 327-336.
Ursachi, Vasile, Cetatea dacică de la Răcătău, în Silviu Sanie, Tamilia-Elena Marin (ed.) Geto-dacii dintre Carpaţi şi Nistru (secolele II a.Chr. - II p.Chr.), p. 278-323.


Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.