Bucureştii sub ocupaţie (1916-1918)

După doi ani de neutralitate, timp în care România şi-a negociat cu Antanta condiţiile participării la război alături de aceasta, în urma Consiliului de Coroană din 14/27 august 1916, România a declarat război Puterilor Centrale şi a declanşat intrarea efectivă în luptă împotriva acestora prin trecerea Carpaţilor şi declanşarea unei puternice ofensive în Transilvania. Pătrunderea armatei române în Ardeal va fi însă oprită de rezistenţa inamică, de înfrângerea de pe cel de-al doilea front, cel din Dobrogea, dar şi de nerespectarea de către aliaţi a obligaţiilor contractuale, fiind obligată să ia măsuri de retragere încă din 20 septembrie/3 octombrie.

Capitala a cunoscut imediat repercursiunile deciziei Consiliului de Coroana fiind bombardată încă din noaptea de 15 – 16 august, fără a fi înregistrate pagube. Acestui atac aerian i-au urmat altele care, o dată cu trecerea timpului, erau din ce în ce mai precise şi mai devastatoare. Bombardarea Bucureştilor a continuat aproape trei luni de zile, timp în care atacurile au făcut 1.690 de victime, din care 624 de morţi şi 1.066 de răniţi, şi au produs pagube materiale pe 200 de străzi, afectând 300 de locuinţe şi importante clădiri precum cele ale Arhivelor Statului, Teatrului Naţional, Pirotehniei Armatei, Gării de Nord şi Gării Chitila, Laboratorului Comunal, uzinelor „Lemaître” şi de Apă, Facultăţii de Medicină, Seminarului Pedagogic Universitar, şcolilor superioare de Comerţ şi de Meserii, institutelor Bacteriologic, Medico-Legal şi de Chimie, mai multor spitale dar şi altor obiective militare.

După înfrângerea de pe Argeş şi Neajlov, din 20 noiembrie/3 decembrie 1916, a urmat ocuparea Bucureştilor trei zile mai târziu, demostrând că impresionantul sistem de apărare al oraşului, costisitorul sistem de fortificaţii din jurul Capitalei, era la acel moment ineficient şi fusese abandonat de autorităţi, fapt ce a produs o surpriză în rândul comandanţilor militari germani.

A doua zi de la ocuparea Bucureştilor, oraşul a fost împânzit de proclamaţia care consacra regimul de ocupaţie: „Către locuitorii oraşului Bucureşti – Oraşul Bucureşti este ocupat de către trupele mele, el intră sub legile de război. Noi ducem război numai contra armatei române şi ruseşti, iar nu contra poporului român. Cine nu va opune armatei mele nici o rezistenţă şi se va supune de bună voie ordinelor comandanţilor militari şi a însărcinaţilor lor, le va fi asigurată viaţa şi avutul. Iar cine va încerca a aduce vreun rău trupelor puse sub comanda mea, sau a aduce vreun folos armatei române şi ruse contra cărei luptăm, va fi pedepsit cu moartea. Pentru orice rezistenţă ce s-ar opune trupelor mele de către populaţia civilă, inclusiv funcţionarii publici, oraşul Bucureşti va fi tras la răspundere şi va putea aştepta măsurile de represiune cele mai aspre. – Comandantul suprem, v. Mackensen. Feldmareşal-General şi Adjutant-General. Cartierul general, 6 Decemvrie 1916.”

Aşa începea regimul de ocupaţie al Capitalei părăsite de autorităţile române aflate în efemerul exil de la Iaşi. Noua administraţie îşi va crea organismele de ocupaţie instalate în diferite edificii publice şi particulare cum sunt hotelul Athenée Palace unde va funcţiona Cartierul General al armatei lui Mackensen, acesta din urmă se va instala în Casa Meitani, iar generalul Tülff von Tschepe în Palatul Suţu, Ministerul de Justiţie va găzdui Administraţia Militară, Cercul Militar va deveni spaţiu de arest al militarilor români, Ateneul Român va fi transformat în cazino, Siguranţa Germană va fi instalată într-un imobil de pe strada Carol, iar Comandamentul Imperial va ocupa Ministerul Lucrărilor Publice. Deşi prin ordonanţa citată se garanta dreptul la proprietate celor care se supuneau noului regim, această asigurare va fi rapid spulberată de impunerea unui ansamblu de măsuri severe de rechiziţii, restrângeri, impuneri şi interziceri, toate făcute sub ameninţarea pedepselor cu amenda sau încarcerarea. Bucureştenii aflau despre obligaţiile care le reveneau prin intermediul odonantelor afişate stradal sau tipărite în oficioasa „Gazeta Bucureştilor”, varianta românească a ziarului „Bukarester Tageblatt”, care va deveni şi singura publicaţie bucureşteană, restul fiind interzise. Regimul de ocupaţie presupunea pe lângă aprovizionarea trupelor şi impunea predarea armelor, rechiziţia automobilelor, de bunuri de prima necesitate şi alimente, interzicerea adunărilor publice, păstrarea ordinii, interzicerea circulaţiei pe timpul nopţii, dublate de restricţiile impuse consumului de electricitate, gaze naturale sau apă. Raţionalizarea de alimente prin introducerea de cartele venea în urma realizării unui recensământ al populaţiei. A fost impusă obligativitatea deţinerii de fiecare cetăţean al unui buletin de identitate – Personal-Ausweis. Bucureştenii au fost obligaţi să predea gazul lampant, trăsurile cu cai, clanţele de la uşi, cazanele de alamă, saltele, lenjerie sau blănuri până la clopotele bisericilor, singurul clopot care a fost păstrat fiind cel de la Mitropolie. Una dintre primele măsuri luate de ocupant a fost introducerea calendarului gregorian care a transfromat ziua de 18 decembrie în cea de 31 decembrie, „dispariţia” Crăciunului fiind dublată de interzicerea colindelor.

Toate aceste măsuri erau dublate de abuzurile noilor ocupanţi, aşa cum a fost cazul eutanasieirii câinilor vagabonzi şi proprietarii amendaţi chiar şi atunci când cetăţenii nu aveau animale şi trebuiau să facă rost pentru a-l preda autorităţilor. Menţionăm aici acţiunile ocupantului bulgar, care a încercat în ianuarie 1917 sustragerea de la Muzeul de Antichităţi şi Biblioteca Academiei Române a unor manuscrise slave şi trimiterea acestora la Sofia, dar şi moaştelor sfântului Dumitru Basarabov de la Catedrala Mitropoliei din Bucureşti, tot pentru a fi trimise în Bulgaria un an mai târziu, ambele acţiuni fiind zădărnicite de reacţia lui August von Mackensen, la intervenţia unor oficiali români. Militarii otomani au rechiziţionat tunurile de la statuia lui Mihai Vitezul şi le-au trimis la Istanbul. În primul an al ocupaţiei au fost înlocuite cu denumiri germane hotelurile, cafenelele, restaurantele sau cluburile devenind „Kaiser Palast”, „Berliner Kafée”, „Zum deutschen Kronprinzen”, pentru ca hotelul Athenée Palace să se numească „Ober-Kommando Mackensen”, iar Cercul Militar Naţional să devină „Haupt-Wachel”.

După doi ani de la intrarea trupelor germane în Bucureşti, la 30 octombrie/12 noiembrie 1918, se încheie evacuarea trupelor de ocupaţie, pentru ca la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 să aibe loc intrarea triumfătoare a regelui Ferdinand.

Un proiect expoziţional despre cum se trăia într-un oraş aflat sub ocupaţie străină, în imagini şi mărturisiri. Inaugurarea expoziţiei Bucureştii sub ocupaţie (1916-1918) este programată pentru joi, 31 august 2017, ora 18:00, la Palatul Suţu.

Drd. Cezar Petre Buiumaci

Sursa informaţiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.