Bathymodiolus thermophilus – midia abisală hidrotermală

Exponatul săptămânii la Muzeul Antipa:

Bathymodiolus thermophilus – midia abisală hidrotermală

Bathymodiolus thermophilus este o scoică marină de adâncime, din familia Mytilidae, descoperită explorând abisurile oceanice. Această specie întâlnită de cele mai multe ori în număr mare, este răspândită în apropierea izvoarelor hidrotermale, acolo unde apele sunt calde și bogate în hidrogen sulfurat. Aceste ape fierbinți spală metalele grele și sulfurile de pe rocile cu care vin în contact și le transportă spre suprafața scoarței. În adâncurile oceanice, în absența fotosintezei, aceste sulfuri dizolvate furnizează o sursă de energie importantă pentru bacteriile chemoautotrofe, bacterii care formează baza trofică a comunităților ce trăiesc în apropierea izvoarelor hidrotermale.
Midia abisală este o scoică de dimensiuni mari ajungând lesne până la 20 cm. De obicei se atașează de roci cu ajutorul firelor pe care le secretă, dar are și posibilitatea de a se detașa și muta în altă locație. Au fost semnalate densități de până la 300 indivizi pe metru pătrat.
Scoica preferă apele adânci (2800 m) cum ar fi cele cu izvoare termale de pe coasta estică a Pacificului între 13° latitudine nordică și 22° latitudine sudică și în apropierea Riftului Galapagos. Este foarte des întâlnită în jurul coloniilor unui vierme polichet numit Riftia pachyptila. În branhiile acestei scoici trăiesc bacterii chemosimbionte care oxidează hidrogenul sulfurat. Scoica absoarbe nutrienții sintetizaţi de aceste bacterii. De asemenea, filtrează particulele suspendate din apă, multe dintre aceste particule bacterii care trăiesc in apropierea izvoarelor hidrotermale. Larvele scoicii abisale sunt planctonice, plutesc în masa apei, sunt răspândite de curenții marini și se hrănesc cu fitoplancton și cu zooplancton.

Exemplarul expus în Muzeu a fost colectat de submersibilul "Cyana" în cadrul expediției franceze Biocyarise din 1984 și a fost donat de Prof. L. Laubier și dr. M. Segonzac (CENTOB Brest, Franța).

Foto: Ana Maria Krapal

Sursa informaţiilor Muzeul Antipa.