Scoarță populară din lână

O scoarţă populară din lână, lucrată la sfârşitul secolului XIX, în Muntenia

Prezentăm o scoarţă importantă din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, Scoarţa populară din lână, cu dimensiunea de 345x85cm, care a fost lucrată la sfârşitul secolului XIX în Muntenia. Motivele ornamentale dominante sunt: pomul vieţii şi două motive antropomorfe geometrizate, bărbatul şi femeia - care păzesc pomul. Caracteristica acestei scoarţe este forma deschisă a compoziţiei. Tot ansamblul cromatic este sobru, dominant negru; ritmul compoziţiei este imprimat de motivele decorative aşezate aparent dezordonat.

Femeia şi bărbatul în asociere cu pomul pot simboliza pe Adam şi Eva. Adam „în Vechiul Testament e primul om creat de Dumnezeu din lut, după chipul şi asemănarea sa în ziua a şasea, a Creaţiei şi responsabil pentru toate liniile ce descind din el. Adam simbolizează păcatul originar, abuzul absurd al libertăţii. Izgonirea din rai este semnul pedepsei pentru cei ce îndrăznesc să se identifice cu Dumnezeu. E în acelaşi timp prototipul lui IIsus – Adam cel nou!. (Cor. 15, 22)” citat din cartea EVSEEV IVAN „Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale”.
„Eva cea care dă viaţă, prima femeie făurită de Dumnezeu, perechea lui Adam considerată în creştinism ca primă mamă a celor vii, făcută din coasta lui Adam ea reprezintă latura feminină a bărbatului (…) reprezintă sensibilitatea şi vulnerabilitatea fiinţei umane în elementul său iraţional. Are concentrate în ea toate slăbiciunile femeieşti, este încarnarea păcatului dar şi a aplecării spre curăţire” citat din cartea EVSEEV IVAN „Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale”.

Arborele lângă care stau aceste personaje stilizate capătă multe semnificaţii prin alăturare. Eterna poveste dintre EL şi EA, viaţa lor unită până la moarte, la tulpina pomului, la umbra pădurii slujeşte drept simbol pentru caracterul ciclic al evoluţiei cosmice: moarte şi regenerare. Pomul, copacul, arborele este prezent permanent în viaţa săteanului - care se simte legat implacabil de existenţa lui. Femeia şi bărbatul de lângă arbore mai pot fi ţăranul şi ţărăncuţa, celulă de bază a societăţii din mediul românesc, a întreg neamului românesc, iar în această imagine sunt văzuţi ca personaje puternice, esenţializate, asemănători unor insecte uriaşe cu dinţi expuşi şi ameninţători, gată să-şi apere pomul, gospodăria, familia, patria şi viaţa.

Copacul - „între temele simbolice cu cea mai mare răspândire, arborele a constituit un permanent reper valoric în civilizaţiile lumii, analizat din cele mai neaşteptate perspective, dar care se subsemnează aproape în totalitate ideii de Cosmos viu, într-o perpetuă regenerare. El este simbol al verticalităţii aflate într-o continuă ascensiune spre cer, de la lumea vizibilă la cea invizibilă” citat din cartea ALLY FILOFTEIA, „Arborele în civilizaţiile lumii”, în Mousaios, vol. VII, Buzău, 1999, p. 397. Alte semnificaţii compatibile cu aceste siluete decorative pot fi: gâze zburătoare, (cărăbuşul de exemplu) sau poate chiar extratereştrii (diavolii). În restul câmpului apar alte semne geometrizate, mărunte, dese, aşezate aparent dezordonat dar care completează în mod fericit ansamblul.

Deosebit de important este faptul că prin expunerea ei pe simezele muzeului este ilustrat nivelul de evoluţie a fenomenului artistic naţional de artă populară - scoarţa - din ultimele decenii ale secolului XIX, precum şi rădăcina din care îşi extrage seva, inspiraţia – artiştii tapiserii români contemporani.

Dr. muzeograf
Rodica Gheorghe Tache

Sursa informaţiilor Muzeul Judeţean Buzău.