”Borbolatița”, un obicei pentru dezlegarea ploii, păstrat într-un sat din județul Alba

Credite FOTO: Ionuț Văidean

Un obicei despre care se presupune că ar fi vechi de peste 1000 de ani este păstrat cu sfințenie și în zi de azi în satul Limba din județul Alba. Este vorba despre „Borbolatiţa”, un ritual pentru dezlegarea ploii fertilizante pentru agricultură, care este practicat în fiecare an de Sfântul Gheorghe sau, dacă Paştele cade după această sărbătoare, în primele zile după Învierea Domnului.

Borbolatiţa presupune colindarea gospodăriilor de către un alai condus de un tânăr care este înfăşurat în frunze şi ramuri, acesta fiind udat cu apă de către săteni. Tânărul înveșmântat în frunze reprezintă spiritul vegetației, iar stropirea cu apă semnifica ploile binecuvântate, care să ajute holdele să rodească. În acest an, ritualul s-a desfășurat în a doua zi de Paști.

Obiceiul începe după-amiaza, când ceata de feciori se adună în capul satului şi aleg pe cel care urmează să fie ”borbolatiţă”, apoi îl îmbracă în frunze, conform obiceiului. Se formează alaiul și pe urmă se colindă tot satul bătând din palme, în timp ce „Borbolatiţa” joacă un dans săltăreţ, iar tinerii cântă un cântec ritual:

”Doauă oauă şi mai doauă/ şi găina să se oauă/ Ia mătuşă cratiţa/ udă Borbolatiţa, / Vino de ne udă / cu găleata-leata / peste toată ceata; / cu ciubărul-bărul / peste tot poporul./ Să pornească ploile, / să curgă şiroaiele / să umple pâraiele. / să ude pământurile / să sporească grânele / să umple pătulele. / Doauă oauă şi mai doauă/ şi găina să se oauă/ Două ouă şi slănină/ şi-un ciubăr cu apă lină”.

În timpul jocului sau după terminarea lui, este obligatorie udarea cu apă a Borbolatiţei ori a întregului alai.

Borbolatiţa are în mâini un par lung cu frunze în vârf, pe care îl foloseşte pentru a-i atinge pe cei care încearcă să-l ude şi care, odată atinşi, trebuie să intre în alai. „Borbolatiţa” îmbrăcată în verdeaţă reprezintă spiritul vegetaţiei, iar stropirea cu apă simbolizează ploaia.

Membrii alaiului sunt răsplătiţi cu ouă de către sătenii care îi aşteptă în faţa caselor, dar şi cu bani, de către cei care trec cu maşinile prin sat pe timpul desfăşurării evenimentului, ouăle şi banii fiind daruri rituale ce semnifică abundenţa şi belşugul.

În speranţa unui timp bun pentru roadele pământului, limbenii au ieșit și în acest la poartă pentru a uda „Borbolatiţa”.

După ce se termină cu mersul prin sat, atmosfera de sărbătoare continuă la Căminul Cultural, unde se prepară o omletă uriașă și se petrece pe cinste.

Obieiul a fost reînviat de câțiva ani, cu sprijinul Asociaţiei „Limbenii” (preşedinte Dorin Bucur).

Sursa informaţiilor Ziarul Unirea.

În satul Limba, „peste Mureş” de Alba Iulia, se păstrează din bătrâni un obicei pe cât de pitoresc, pe atât de energic. „Borbolatiţa” este menită să asigure rodul poamelor, prin invocarea ploii şi să vestească un an bun şi bogat.

Este un obicei pre-creştin, păstrat din generaţie în generaţie în satul Limba, cunoscut în zonă drept „vatra pricolicilor” (oamenii-lup). Se ţine de obicei de Sfântu Gheorghe, dar cum anul acesta sărbătoarea a picat în perioada de post, a fost amânat până în a doua zi de Paşti, când prin alte locuri este obiceiul “udatului”.

Borbolatiţa este un personaj îmbrăcat într-un veşmânt din frunze, care se plimbă prin sat cu o ceată de feciori şi copii şi cântă “Lasă, lele cratiţa, udă borbolatiţa, două ouă şi mai două, şi găina să se ouă, două ouă şi slănină şi-un ciubăr cu apă lină”. Este un fel de “chemare” a gospodarului prin faţa căreia trece borbolatiţa să ude o ude cu o găleată. Dacă reuşeşte, acesta o să aibă recoltă bogată şi un an roditor. Însă borbolatiţa se apără cu un par împodobit cu frunze, astfel încât, dacă gospodarul este atins, trebuie să treacă în alai şi să continue drumul alături de borbolatiţă.

În fiecare an, rolul borbolatiţei îi revine unuia dintre feciorii din sat, iar altul, îmbrăcat în haine populare, adună ouăle dăruite de localnici. La sfârşit, tinerii se adună la una dintre gospodării sau, cum a fost în ultimii ani, la căminul cultural sau la fost şcoală, şi prepare din ouăle adunate – aproximativ 400 – o papară imensă din care mănâncă toată lumea.

Ritualul este menit să invoace ploaia şi se ţine, de obicei, la începutul anului agrar, care începe de la Sfântu Gheorghe şi se termină la Sfântu Dumitru, după cum ne-a povestit Dorin Bucur, de la Asociaţia Limbenii.

Sursa informaţiilor Alba24.