Sabia de cavalerie a lui Eliodor Constantinescu

Sabia de cavalerie a lui Eliodor Constantinescu
Sabia
Piesa datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi a aparţinut lui Eliodor Constantinescu, fiind folosită de acesta în Primul Război Mondial. Exponatul a fost achiziționat de către Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea în anul 1979, de la soţia acestuia, Constantinescu Maria.
Sabia are garda din alamă, prevăzută cu cinci grife ornate pe exterior cu frunze de stejar. La partea inferioară are două lentile decorate pe avers cu stema regală şi pe revers cu firul regelui Carol I. Mânerul este din ebonită neagră, ornat cu sârme din alamă dispuse transversal. La partea superioară, sabia se termină cu un cap de vultur (acvilă) al cărui gât se continuă pe latura posterioară a mânerului. Mânerul este prevăzut cu un buton de fixare ornat cu o coroană. Lama din oțel cromat este încovoiată la vârf, ascuţită, prevăzută cu tăiş şi contratăiş. Ca forme de decor sunt prezente motivele florale, având pe avers cifrul regelui Carol I şi pe revers stema regală.
Teaca este din oţel nichelat, încovoiată, prevăzută cu două brăţări, fiecare având câte un inel circular de fixare. Brăţara superioară are un inel aplatizat dispus pe partea inferioară. Are potcoava asimetrică.
Dragonul are ciucurele din fir auriu şi banderolă aurie.
Dimensiunile sabiei și ale tecii sunt următoarele:
• Lungime sabie: 98,5 cm, lățime sabie: 2,5 cm
• Lungime teacă: 84,5 cm, lățime teacă: 3 cm
Eliodor Constantinescu
S-a născut la 16 septembrie 1878 la Râmnicu Vâlcea, într-o familie de intelectuali; copilăria şi-o împarte între Râmnic şi Piatra Neamţ unde mergea la o soră mai mare, Elena Arbore, rudă cu Ioan Slavici.
În perioada 1884-1891 urmează cursurile primare în oraşul natal, apoi se înscrie la Liceul „Carol I” din Craiova pe care îl va termina şef de promoţie în anul 1897. Tot în acest an se înscrie la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, pe care a absolvit-o în anul 1902. La îndemnul dascălilor pleacă şi studiază în Franţa, la Sorbona şi College de France între 1904 şi 1907.
Se reîntoarce în ţară în anul 1907, fiind numit profesor definitiv la Râmnicu Vâlcea, iar în anul 1908 întemeiază la Liceul Alexandru Lahovari „Ateneul de conferinţe şi producţiuni artistice”.
Pentru meritele sale, Ministerul Învăţământului l-a promovat mai întâi inspector pentru învăţământul secundar, iar între 1 septembrie 1927-1 noiembrie 1927 a ocupat funcţia de inspector general al învăţământului secundar, când a demisionat din cauza unor nereguli semnalate de el şi care n-au fost soluţionate corespunzător.
În anul 1929, obţine la Universitatea din Iaşi, doctoratul în litere cu menţiunea Cum Laude.
Pe perioada cât a fost director al Liceului Alexandru Lahovari, printre alte activităţi ale sale, amintim: a îmbogăţit cu noutăţi editoriale biblioteca şi pinacoteca acestuia, a dotat cu materiale laboratorul, a introdus asistenţa medicală în şcoală, a creat postul de supraveghetor de ordine, a aşezat la intrare o placă de marmură cu profesorii şi elevii morţi în războiul pentru întregirea neamului.
La plecarea sa în 1929 de aici a predat suma de 1546750 lei proveniţi din diverse contribuţii, care au ajutat la construirea noii clădiri a liceului.
Pentru munca desfăşurată a fost distins cu numeroase ordine şi medalii dintre care amintim: „Răsplata pentru învăţământ, pentru merite didactice” cls. a II-a, „Medalia bărbăţie şi credinţă” cls. I-a, „Coroana României în grad de Cavaler”, „Steaua României în grad de ofiţer”, „Răsplata muncii pentru 25 de ani în serviciul statului” precum şi cele din timpul războiului.

Sursa informaţiilor Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea.