Astăzi se împlinesc 39 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, dată la care, la ora 21 şi 22 de minute, Capitala şi alte şapte judeţe din România au fost zguduite de cel mai puternic seism din istoria modernă a ţării. Autorităţile de la acea vreme au fost copleşite de proporţia dezastrului. Aveau în faţă morţi, răniţi grav şi sute de clădiri prăbuşite.
Peste 1.500 de oameni au murit, dintre care 1.400 doar în Bucureşti. Alte 11.000 de persoane au fost rănite. Câteva mii au rămas pe drumuri. Printre personalităţile care şi-au pierdut viaţa atunci s-au numărat actorul Toma Caragiu, cântăreaţa de muzică uşoară Doina Badea sau regizorul Alexandru Bocăneţ.
Cu toate că situţia era extremă, televiziunea şi radioul de stat nu au difuzat nimic despre tragedie. Motivul: tovarăşul Nicolae Ceauşescu nu era în România, ci se afla într-o vizită oficială în Nigeria.
Delegaţia română s-a întors în ţară abia în cursul nopţii de după cutremur. Pe parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceauşescu, uneori însoţit de soţia sa Elena, a făcut vizite în Bucureşti pentru a evalua pagubele şi a calma populaţia.
Radio Europa Liberă devenise una dintre puţinele surse de informare. Astfel că rudele din străinătate sunau la postul de radio ca să afle dacă cei dragi mai sunt în viaţă.
Pagubele produse de seism au fost estimate la două miliarde de dolari.
Sursa informaţiilor Ziarul Unirea.
Cutremurul care a schimbat faţa Capitalei
Cutremurul din ’77 a rămas în conştiinţa colectivă drept cel mai tragic eveniment de acest gen şi asta nu pentru că a fost cel mai puternic seism care a lovit România în ultimele secole, ci pentru că numărul victimelor a fost însemnat, iar faţa multora dintre oraşele ţării s-a schimbat major.
4 martie 1977. Ora 21 şi 22 de minute. Timp de aproape 56 de secunde, pământul s-a mişcat întâi pe verticală, apoi pe orizontală, cu o intensitate de 7,3 de grade pe scara Richter. Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea la o adâncime de circa 100 km. Bilanţul oficial a fost de 1.578 de morţi, 11.300 de răniţi şi 35.000 de locuinţe distruse. Seismul a provocat pagube de 2 miliarde de dolari în toată ţara.
Majoritatea pierderilor s-au înregistrat în Bucureşti: 1.424 de decese, 7.500 de oameni au ajuns la spital cu diverse răni şi 33 de blocuri mari s-au prăbuşit. Între acestea, blocurile Casata, Nestor, Scala, Dunărea şi Continental, dar şi trei blocuri noi: unul la Gara de Nord, altul la Lizeanu şi OD16 din Militari.
De sub rămăşiţele blocului aflat pe strada Colonadelor n-au mai apucat să vadă lumina zilei actorul Toma Caragiu, poeta Veronica Porumbacu şi soţul ei, criticul Mihai Petroveanu, la care se aflau în vizită, cu soţiile, poetul A.E. Baconsky şi istoricul Mihai Gafiţa, regizorul Alexandru Bocăneţ, scenograful Liviu Popa, pianistul Tudor Dumitrescu. În timpul cutremurului din 4 martie 1977 a murit şi cântăreaţa Doina Badea, alături de soţul şi de cei doi copii ai săi, Andrei şi Bogdan. Tot atunci a pierit şi scriitorul Alexandru Ivasiuc.
Ceauşescu, în Nigeria
La momentul seismului care a zguduit România, Nicolae Ceauşescu se afla în Nigeria, la un banchet organizat în cinstea sa şi a soţiei. După toastul şefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală şi l-a informat pe Ceauşescu de situaţia din ţară. Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, preşedintele român l-a anunţat în particular de dezastrul din România. Iniţial, lui Ceauşescu i s-a spus că un cutremur de gradul 10 a distrus total Capitala. Pana de curent de la Bucureşti făcea imposibilă transmiterea oricăror informaţii. După stabilirea legăturii cu ţara, Ceauşescu a cerut un raport al situaţiei şi a dat primele ordine de acţiune. S-a instituit, prin decret prezidenţial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României, act prezentat şi de „Scînteia“ a doua zi, pe prima pagină.
În timpul nopţii, delegaţia română s-a întors în ţară. Pe parcursul zilelor ce au urmat, Ceauşescu a făcut vizite în Bucureşti pentru a evalua pagubele şi a calma populaţia, dând ordine pentru continuarea căutării victimelor, chiar şi peste termenul considerat limită de supravieţuire.
Privind retrospectiv, regimul s-a folosit de acest eveniment pentru a schimba faţa oraşelor şi mai ales a Bucureştiului. Monumente arhitecturale considerate incomode de Ceauşescu au fost eliminate din peisajul arhitectonic al Capitalei: între acestea, Biserica Ienei din Bucureşti şi Casa arhitect Grigore Cerchez (sediul Uniunii Artiştilor Plastici de pe strada Sevastopol).
Sursa informaţiilor Historia.
Cum s-au pierdut palatele Capitalei: cutremurul din ’77 și obsesia lui Ceaușescu
Istorisirile despre şarmul Bucureştiului interbelic nu sunt puţine. Bulevardele aerisite, casele impunătoare, cochete şi eleganţa societăţii de atunci, i-a adus urbei noastre faima de Micul Paris. Dar, după cel de-Al Doilea Război Mondial, situaţia economică şi mai ales cea politică, a făcut ca autorităţile acelor vremuri să desconsidere, printre altele, bogăţia arhitecturală şi urbanistică a oraşului.
Pe lângă aceasta, după devastatorul cutremur din martie 1977, Nicolae Ceaușescu a început să-şi pună în practică ideea “sistematizării” Capitalei. Istoricul Marian Matei este de părere că, deşi am avut un start bun, avantajul nostru a dispărut în timp, datorită vremurilor grele pe care Bucureştiul le-a traversat: “Astăzi, cu greu ne mai putem imagina oraşul nostru ca fiind unul bine organizat din punct de vedere urbanistic. Haosul şi interesele personale au impus direcţia unui oraş fără identitate, iar reperele cultural – arhitecturale au dispărut unul câte unul”.
Ce a urmat în vremea comuniştilor avea să afecteze şi să marcheze Bucureştiul ireversibil. “Frenezia demolărilor din anii `80, a făcut ca zone întregi din ce fusese Micul Paris să fie șterse de pe fața pământului și înlocuite cu şiruri de blocuri pe care azi le definim drept ”zone comuniste” sau cu construcţii administrative gigant, iar palatele şi frumoasele cădiri de pe bulevardele Bucureştiului s-au transformat în praf ”, a explicat Marian Matei.
Printre edificiile care odinioară constituiau mândria oraşului se număra şi Palatul Ministerului Afacerilor Externe din Piaţa Victoriei, pe locul de lângă actuala clădire a Guvernului. Construcţia, cunoscută şi ca Palatul Sturdza, a fost construit între anii 1898 şi 1901 şi proiectat de către arhitectul Iulius Reiniqke. Imobilul aparţinea prinţului Grigire M. Sturdza, fiul domnitorului Mihail Sturdza. După moartea prinţului, familia a vândut clădirea statului care a transformat-o în sediu al Ministerului Afacerilor Externe. În anii 1930, clădirea este demolată pentru a se construi un nou Minister al Afacerilor Externe.
Palatul Artelor, demolat în 1943
O altă bijuterie de istorie şi arhitectură urbană care astăzi nu mai există era şi Palatul Artelor din Parcul Carol. El a fost construit şi inaugurat la expoziţia jubiliară din 1906 din Parcul Carol I. Clădirea fusese gândită ca muzeu în ideea conservării trecutului neamului românesc “de la constituirea lui şi până în prezent”. Palatul a fost demolat în 1943 pentru ca în locul său să se ridice “Cimitirul Eroilor Neamului”, memorial care urma să cuprindă monumentul eroilor neamului, muzeul militar, cimitirul propriu-zis, precum şi clădirile administrative. Edificiul a rămas însă în paragină până prin anii 60 când comuniştii l-au demolat pentru a face loc mausoleului PCR.
Muzeul Simu, înlocuit cu magazinul Eva
Muzeul Simu, aflat pe locul unde astăzi este amplasat blocul Eva, pe Bulevardul Magheru nr. 9, a fost inaugurat în 1910 şi a reprezentat unul dintre primele instituţii private de acest fel. Muzeul, în forma unui templu antic, a fost fondat de academicianul Anastase Simu (1854-1935), fiul al unor moşieri bogaţi din zona Brăilei. Simu era doctor în ştiinţe politice şi administrative şi mare colecţionar de artă. El a considerat necesar să ridice o casă de artă în Bucureşti cu scopul de a constribui la educaţia cetăţenilor.
În 1927, donează statului clădirea împreună cu bogata sa colecţie de artă (peste 1.200 de piese). Muzeul Simu a fost demolat de comunişti în 1960 pentru a se construi în locul său magazinul de confecţii Eva şi blocul cu acelaşi nume. O parte dintre operele de artă se află astăzi la Muzeul Naţional de Artă.
High Life, simbolul burgheziei bucureştene
Hotelul High Life era situat în apropierea actualei Biblioteci Universitare din Piaţa Palatului Regal. Nu se cunoaşte anul în care a fost construit somptuosul edificiu dar, în cronicile vremii, acest hotel figurează ca fiind unul dintre simbolurile burgheziei bucureştene. Această clădire era una dintre cele mai mari din Bucureştiul interbelic întinzându-se de la actuala parcare din faţa restaurantului Cina şi până pe locul parcării de lângă actualul monument al eroilor revoluţiei din 1989.
Toate delegaţiile străine opreau invariabil aici, iar bogaţii acelor vremuri îşi făcuseră un obicei din a cina pe terasa Hotelului High Life. În anii ’30, după ce Palatul Regal a fost mistuit de un incendiu de proporţii s-a luat hotărârea ca întreaga zonă din jur să fie regândită din temelii. Astfel, Hotelui High Life a fost demolat în anii 1939 – 1940 pentru sistematizarea corelată cu clădirea noii Case Regale şi cu construcţia palatului Ministerului de Interne, clădire care găzduieşte încă aceeaşi instituţie, deşi a fost reproiectată pe vremea comuniştilor. În aceeaşi zonă se mai afla şi Hotelul Imperial care a avut aceeaşi soartă, din cauza aceluiaşi plan de urbanizare.
Fostul Teatru Național
Teatrul Naţional a fost construit între anii 1846-1852 pe Calea Victoriei, lângă Palatul Telefoanelor de către arhitectul Heft. Imobilul a fost distrus în 24.08.1944 în timpul bombardamentului german din cel de-al doilea Razboi Mondial, iar în anii 2000 a fost construit pe acest loc un bloc-hotel de sticlă – Novotel, care păstrează arhitectura intrării în vechiul teatru.
Palatul Cantacuzino, bijuteria cea mai de preţ
Una dintre cele mai frumoase clădiri care fac şi astăzi faima Capitalei este Palatul Cantacuzino, cunoscut ca Muzeul Naţional „George Enescu”. Clădirea în stil baroc se află pe Calea Victoriei, în apropierea Pieţei Victoriei şi a fost constuită în 1898-1900 de către arhitectul Ion Berindey pentru Grigore Cantacuzino, cunoscut şi sub porecla de „Nababul”. Acesta din urmă era una dintre personalităţile marcante ale politicii din acea vreme şi printre cei mai bogaţi români de la începutul secolului XX.
Palatul avea faima celui mai exclusivist loc din Bucureşti unde se ţineau baluri şi serate extraordinare organizate de Mihail Cantacuzino, împreună cu Maruca Rosetti. Printre oaspeţii de vază al acestor evenimente se număra compozitorul George Enescu, viitorul soţ al Marucăi. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în această clădire a funcţionat sediul preşedinţiei Consiliului de Miniştri. În 1956, Palatul Cantacuzino devine muzeu dedicat muzicianului George Enescu.
Sursa informaţiilor Turism Istoric.
Centrul Capitalei, un castel de nisip. Peste 2500 de clădiri, multe de patrimoniu, pe lista celor cu risc ridicat de prăbuşire
Astfel, din datele înscrise în această listă se observă că în acest moment, în Capitală sunt 374 de imobile cu risc seismic extrem de ridicat, dintre care 189 catalogate drept \”pericol public\”. De asemenea, încă 2.100 de imobile au grade mai mici de risc, dar care au nevoie de consolidare. Potrivit datelor furnizate de municipalitate peste 13.000 de apartamente dunt în pericol de prăbuşire la următorul cutremur mai serios. Lista clădirilor semnalizate cu bulina roşie a ajuns la 2500.
Puteţi consulta lista actualizată a clădirilor cu risc de prăbuşire aici
Faţă de ultima statistică a clădirilor cu risc de prăbuşire în cazul unui cutremur, realizată de experţii Primăriei Municipiului Bucureşti acum jumătate de an, numărul clădirilor considerate pericol public a crescut dramatic datorită schimbărilor aduse respectivei Ordonanţe de Guvern. Astfel, dacă în luna mai a acestui an, doar o tremie dintre cele 374 de clădiri erau considerate pericol public, acum numărul acestora a trecut de jumătate.
Recenta modificare a Ordonanţei de Guvern nr. 20/1994 care reglementează statutul de pericol public al clădirilor cu risc seismic a dus la mărirea număruluid e clădiri considerate pericole publice care menţionează că pentru a fi considerate un pericol public aceste clădiri trebuie să:
a) cuprindă spatii publice cu altă destinaţie decât aceea de locuinta, ocupate temporar/permanent de un număr mare de persoane;
b) sunt amplasate în zone dens circulate şi/sau cu aglomerări de persoane;
c) adăpostesc valori materiale şi/sau de patrimoniu cultural, potrivit Ordonanţei privind măsuri pentru reducerea riscului seismic, nr. 20/1994.
Bugetul Municipalităţii pentru programul de reabilitare a acestor clădiri a fost fixat pentru acest an la 9,5 milioane de lei, din care 2 milioane lei din alocatii de la bugetul de stat.
Sursa informaţiilor Turism Istoric.
Dezastrul în imagini. Cutremurul din 4 martie 1977
București Realist la cutremur
Strada General Ion Ghica. Blocul din spatele Palatului Suțu (Muzeul de Istorie a Municipiului București), făcut una cu pământul. A fost înlocuit cu un bloc banal, utilitar.
Strada Tudor Arghezi, la Piața Rosetti. Imobil prăbușit. Clădirea cu cupolă, de pe colțul cu bulevardul Republicii (actual Carol I), a fost demolată și, pe locul întregului cvartal, s-a ridicat ulterior imensul bloc "Avîntul".
Blocul Wilson de pe bulevardul Bălcescu intersecție cu strada Onești (actuală Dem. I. Dobrescu), cu fațada prăbușită.
Blocul Continental de pe strada Colonadelor (Piața Universității), prăbușit. Aici a murit actorul Toma Caragiu. Ulterior, strada Colonadelor i-a preluat numele.
Bulevardul Eroilor Sanitari. Acoperișul Facultății de Medicină, afectat de cutremur.
Strada Brezoianu colț cu strada Domnița Anastasia (fostă Belvedere). Blocul Belvedere, prăbușit. Înlocuit apoi cu unul nou, mult mai urât.
Source: colecție privată
Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru colț cu strada Nikos Beloianis (actuală Take Ionescu). Cea mai mare parte a blocului Casata se dărâmase. Imobil înlocuit cu un bloc nou, care până recent a avut la parter Everest și Burger King.
Source: Agerpres
Șoseaua Ștefan cel Mare colț cu strada Lizeanu. Scara blocului din anii '60 s-a scufundat și s-a aplecat spre șosea. Demantelată ulterior, această parte de construcție a fost înlocuită de un părculeț, eliminat recent pentru a se ridica acolo un hotel.
Source: colecție privată
Bulevardul Armata Poporului (actual Iuliu Maniu), zona Pieței Veteranilor. Blocul OD-16 s-a răsturnat.
Source: Hulton Archive
Strada C. A. Rosetti intersecție cu strada Alexandru Sahia (actuală Jean-Louis Calderon). Blocul median, ridicat pe locul unei vile de la 1900, a căzut, fiind la rândul lui înlocuit de un alt bloc, ce nu se încadrează în peisaj.
Strada Academiei, intersecție cu strada Edgar Quinet. Partea blocului cu librăria Eminescu dinspre Facultatea de Arhitectură s-a prăbușit. Golul a fost umplut cu un corp de clădire într-un stil diferit de cel original.
Blocul Dunărea de pe bulevardul Bălcescu, după cutremur. A fost înlocuit de altul, mult mai mare, care se întinde și pe locul fostei biserici Enei, demolată gratuit.
Centrul de Calcul al Ministerului Transporturilor, din strada Gării de Nord, după cutremur. A fost reconstruit.
Strada C. A. Rosetti colț cu strada Tudor Arghezi. Rămășițele blocului din anii '30 căzut. În prezent, pe locul lui și al unei vile vecine (demolată ulterior) este un bloc anost.
Source: Dan Vartanian
http://www.flickr.com/photos/danvartanian/sets/72157594569589984/with/410336196/
Tragedia de la Nestor. Calea Victoriei, vizavi de Hotelul Athenee Palace (Hilton). Actual amplasament al Hotelului Radisson Blu (ex-București).
Bloc interbelic prăbușit, la intersecția bulevardului Republicii (actual Carol I) cu strada Alexandru Sahia (actuală Dr. Dimitrie Gerota). Înlocuit de un bloc-tip socialist.
Clădirea Societății Acțiunea Economică a României de pe bulevardul Bălcescu, ridicată în anii '20, și-a pierdut turnulețele emblematice. Fațada i-a fost simplificată ulterior, la refacere.
Source: Dan Vartanian
http://www.flickr.com/photos/danvartanian/sets/72157594569589984/with/410336196/
Bloc art-deco din anii '30, zona străzii Apolodor, după cutremur. Ulterior, tot cvartalul a fost demolat pentru a face loc bulevardului Unirii.
Source: forum cutremur.net
Fațada afectată - blocul din anii '30 de pe colțul bulevardului Magheru cu strada Jules Michelet.
Source: colecție privată
Avarii la Palatul Telefoanelor, pe Calea Victoriei, după cutremur.
Blocul Simu, la intersecţia bulevardului Magheru cu strada Anastase Simu, şi-a pierdut jumătatea stângă. Aceasta a fost refăcută întocmai ulterior. Imagine de după curăţarea molozului.
Source: Dan Vartanian
http://www.flickr.com/photos/danvartanian/sets/72157594569589984/with/410336196/
Bloc din anii '30 de pe strada Ştirbei-Vodă, cu ultimele etaje afectate. Vedere din strada Vasile Sion, din dreptul Muzeului Kalinderu.
Blocul Palladium din Piaţa Romană, ridicat în anii '30, a suferit distrugeri mari pe colţul dinspre piaţă, faţada sa arătând cu totul altfel după refacere. La parter e azi BCR Cafe. Imagine cu latura dinspre strada Mendeleev.
Source: AMOS News
Imobil avariat uşor de cutremur - strada Traian, segmentul între Foişorul de Foc şi Calea Moşilor. Clădirea există şi în prezent.
Singura parte din blocul Continental de la Universitate rămasă în picioare. Se spune că dacă actorul Toma Caragiu (care locuia la etajul 2, etaj care a supravieţuit) nu ar fi fugit pe scări, nu ar fi murit. Actual amplasament al blocului Continental II.
Source: forum cutremur.net
Piaţa Operetei (actuală Naţiunile Unite). Blocul art-deco de la intersecţia străzilor Vânători şi Operetei (fostă strada Azilul de Noapte), uşor afectat de cutremur. El mai există şi azi, dar zona de vizavi de el a dispărut total în anii '80, pentru trasarea bulevardului Naţiunile Unite.
Strada Brezoianu şi un imobil afectat în mai mică măsură de cutremur.
Strada Episcopiei colţ cu strada Nicolae Golescu, văzut dinspre Ateneu. Distrugeri minore.
Vechea Perceptură Fiscală (Circă Financiară, pe terminologie socialistă) de pe strada Ştefan Furtună (actuală Mircea Vulcănescu), avariată de cutremur.
După cutremur: molozul a fost curăţat şi din blocul Casata de pe Magheru mai rămăsese doar jumătate, demolată după aceea.
Source: Dan Vartanian
http://www.flickr.com/photos/danvartanian/sets/72157594569589984/with/410336196/
După cutremur: molozul a fost curăţat şi blocul Wilson de pe bulevardul Bălcescu apare fără arminioasa rezolvare a colţului de stradă. După consolidare şi refacere, colţul său avea să devină din convex, concav.
Source: Dan Vartanian
http://www.flickr.com/photos/danvartanian/sets/72157594569589984/with/410336196/
După cutremur: molozul a fost curăţat şi se observă dimensiunea reală a distrugerilor la blocul Dunărea, de la Universitate. Lângă el, biserica Enei apare întreagă. Ambele clădiri au fost demolate imediat, iar pe locul lor se înalţă în prezent blocul Dunărea II.
Source: Dan Vartanian
http://www.flickr.com/photos/danvartanian/sets/72157594569589984/with/410336196/
Privind în lungul străzii C. A. Rosetti spre mormanul de moloz care fusese odată blocul Scala. Casa cea mică de lângă dărâmături a fost demolată "la pachet" ulterior, deşi nu fusese afectată.
O imagine emblematică, luată din hotelul Intercontinental: blocul Dunărea, la scurt timp după seism. Se observă elemente definitorii ale zonei, care azi nu mai există: cel mai notabil, biserica Enei, din dreapta blocului Dunărea, demolată abuziv în acelaşi an. În stânga, intrarea în parcarea Intercontinentalului dinspre strada Biserica Enei, acoperită în prezent. Amplasament al actualei fântâni de acolo. În dreapta-sus, turnul băii publice de pe strada Biserica Enei, demolată gratuit după cutremur. În extrema din dreapta-sus, biserica Sf. Nicolae "dintr-o zi", existentă şi azi.
Sursa informaţiilor şi imaginilor Bucureşti Realist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu