Lansarea cărții "Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și tratamente adecvate"

Sâmbătă, 7 noiembrie, începând cu ora 11.30, Art Conservation Support vă invită la evenimentul de lansare a cărții "Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și tratamente adecvate", avându-l autor pe Iulian Olteanu.
Vă așteptăm cu drag!

În cartea sa, Iulian Olteanu face ”o sinteză a ceea ce se cunoaște până în prezent despre procesele reale prin care s-au degradat rocile din edificiile, cu sau fără valoare artistică. Este firesc ca, în acest domeniu fondul de informație să descindă din literatura de specialitate, însă mi-am permis o sinteză într-o manieră personală, anunțând mai întâi procesul, apoi cauzele și efectele. Mai mult, din observațiile de lungă durată am constatat că viteza procesului de alterare care afectează suprafața rocii este eronat tratată în literatura de specialitate și, prin urmare, m-am străduit să o corectez, propunând o nouă formulă cinetică, utilă nu doar științific, ci și practic"
Iulian Olteanu, "Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și tratamente adecvate", Introducere, pag. 20 

Evenimentul de lansare a cărții ”Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și tratamente adecvate”, autor Iulian Olteanu va fi găzduit de Grand Hotel du Bulevard (Sala Mare), Bld. Regina Elisabeta nr 5, București.

"Andezitele au fost folosite pe teritoriul României încă din antichitate. Dacii le-au utilizat în edificiile sanctuarelor de la Grădiștea de Munte, unde se regăsesc sub formă de discuri, sectoare de discuri sau coloane. Caracteristicile mineralogice și structurale, arată că aceste roci provin din zona orașului Deva, unde există mai multe corpuri andezitice cu proprietăți identice. Romanii au folosit de asemenea rocile andezitice, într-o măsură redusă, mai ales la unele sarcofage, preferând andezitul microporfiric din Dealul Uroi, Simeria.
În Transilvania, andezitele au continuat să fie folosite, cu intermitențe, pe tot parcursul Evului Mediu, de preferință ca piatră de construcție, pe când în zona extracarpatică, nici anticii și nici medievalii nu au folosit aceste timuri de roci. Abia în epoca modernă, rocile andezitice au căpătat o largă utilizare, pe tot teritoriul actual al României."
Iulian Olteanu, 'Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și Tratamente adecvate", Editura ACS, pag. 26

"Se remarcă aproape la toate statuile cioplite din marmură și calcar din București, expuse în aer liber de la sfârșitul secolului XIX și începutul sec. XX, fenomenul de dizolvare. Un exemplu elocvent îl constituie statuile din marmură cu structură zaharoidă de pe fațada Palatului de Justiție din București (imaginea alăturată). Aici, în zonele superioare ale statuilor, expuse direct apei de ploaie și a celei de dezgheț, dizolvarea a dus la ștergerea suprafețelor rugoase. În acest caz, rugozitatea este datorată dizolvării mai rapide a carbonatului în lungul interfețelor dintre cristale."
Iulian Olteanu, "Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și intervenții adecvate", Editura ACS, pag. 58

În imaginea alăturată se observă o "crustă de praf, devenită aderentă față de suportul de marmură, prin cimentarea particulelor de praf cu liant mixt, de natură carbonatică și sulfatică. Reacția sugerează dezvoltarea crustei dinspre exterior spre miezul obiectului litic, fiind cu atât mai rapidă, cu cât difuzia spre interior a reactanților este mai mare. Pe măsura creșterii grosimii crustei negre, difuzia și implicit reacția devin mai lente, astfel că, peste o anumită grosime, reacția este practic inhibată. De aceea, în mediile poluate cu SO2, înlăturarea crustei negre, din considernte estetice, duce la accelerarea procesului de degradare a suportului carbonatic, dacă nu se iau măsurile necesare de izolare a rocii față de agentul reactant din atmosferă"
Iulian Olteanu, "Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și intervenții adecvate", Editura ACS, pag. 70 

"În decursul celor peste 100 de ani statuile din edificiul Palatului de Justiție au suferit efectul a trei cutremure mari, resimțite prin apariția locală a unor fracturi seismogene.
Acest lucru a adus cu sine o reconstrucție volumetrică inadecvată de elemente anatomice cu materiale necorespunzătoare (inserție de elemente feroase și mortare pe bază de ciment Portland)"
Iulian Olteanu, "Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și intervenții adecvate", Editura ACS, pag. 126

În cazul pietrei de la portalul Muzeului Brukenthal din Sibiu, "degradarea biotică se manifestă cu precădere la suprafața rocii sub formă de biocruste generate de mușchi, alge, licheni cu configurații foarte diverse. De semnalat că activitatea biotică nu s-a dezvoltat cu aceeași intensitate pe toate tipurile petrografice, fiind maximă pe calcare și aproape inexistentă pe gresii. Mai trebuie subliniat că repartiția biodegradării este controlată de poziția moloanelor în edificiu, constatându-se că biodegradarea este mai avansată pe moloanele din zona superioară a edificului."
Iulian Olteanu, "Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și intervenții adecvate", Editura ACS, pag. 143 

Sursa informaţiilor: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1218202478196156.1073741850.181507828532298&type=3