Ştiinţă pentru toţi: Meşteşuguri tradiţionale - obiecte realizate de meşteri populari

Muzeul de Artă Populară Constanţa organizează în perioada 20-22 august 2015 manifestarea „ Meşteşuguri tradiţionale – prelucrarea artistică a lemnului” , prin care dorim să prezentăm meşteşugurile tradiţionale româneşti în continuitate şi evoluţie artistică.
Lemnul de diverse esenţe este o materie primă care s-a găsit cu uşurinţă în mediul înconjurător al satului românesc tradiţional şi a fost folosit pentru construcţia caselor, bisericilor, mobilierului locuinţelor ţărăneşti, mijloacelor de transport, uneltelor de muncă şi ustensilelor de uz casnic.
Uşor de prelucrat cu unelte simple (topor, bardă, daltă, briceag), lemnul permite realizarea unor forme şi decoruri diverse prin utilizarea tehnicilor simple: cojirea, încovoierea, cioplirea, împletirea, încrustarea, incizia, crestarea, pirogravarea, traforarea şi intarsia.
Este greu de enumerat toate categoriile de obiecte ale „civilizaţiei lemnului” – cum este caracterizat întregul patrimoniu cultural lăsat moştenire de meşterii lemnari ţărani români. Vom face referire la acele categorii de obiecte din lemn în care funcţia practică este completată de cea decorativă şi asupra căreia şi-a pus amprenta creaţia meşterului cioplitor în lemn.
Lemnarii şi-au ales diferite esenţe pentru confecţionarea obiectelor: bradul şi stejarul (esenţe tari) au fost întrebuinţate la construcţii, fagul pentru lăzi de zestre, cornul şi alunul pentru bâte ciobăneşti şi furci de tors, frasinul pentru cadre de uşi şi ferestre, paltinul şi teiul pentru linguri, ploşti şi vase de bucătărie.
O primă categorie este reprezentată de arhitectura populară din lemn, unde elementele decorative realizate în lemn se execută pe stâlpii caselor şi porţi, ramele uşilor şi ferestrelor, paziile acoperişurilor, şi constau în special în crestături geometrice, funia răsucită, crucea şi rozeta ca simbol solar.
Altă categorie este acea a mobilierului caselor arhaice. Tăbliile patului, blidarele şi dulapurile, scaunele, laviţele, colţarele, poliţele, culmea şi lăzile de zestre sunt piese tâmplăreşti înfrumuseţate prin crestături în lemn de o mare varietate.
Al treilea câmp de aplicare a crestăturilor în lemn este cel al uneltelor legate de îndeletniciri tradiţionale româneşti. De menţionat sunt furcile de tors şi fusele, bâtele ciobăneşti, cutii pentru sare şi făină, căuce, scafe, cupe şi linguri cu cozi decorate.
Sub raport ornamental, obiectele de lemn sunt decorate cu motive geometrice, cosmice, vegetale, antropomorfe şi zoomorfe, încifrând sensuri adânci referitoare la viaţa şi moarte, la originea şi dezvoltarea universului, a societăţii omeneşti şi a rosturilor ei.
Între aceste motive se disting zimţii sau „dinţii de lup” (cu scop protector), spirala, rombul, cercul cu „rozeta vânturilor” – ca reprezentare a simbolului solar, funia şi torsada ca simboluri ale vieţii, crenguţa de brad, frunza, conul, floarea – ca elemente ale cadrului natural, reprezentări animaliere şi umane – ca înţelegere şi reprezentare a relaţiilor omului cu natura.
Muzeul nostru deţine în colecţiile sale de patrimoniu categorii de obiecte din lemn din toate provinciile istorice româneşti, care ilustrează meşteşugul prelucrării artistice a lemnului: mic mobilier ţărănesc – lăzi de zestre, scaune, blidare, lingurare , vase şi ustensile de uz casnic din lemn – găvane, covate, căuce, bote, ploşti, măsuri de lapte şi cereale, linguri şi linguroaie, unelte de muncă – dintre care cele mai decorative sunt furcile de tors, care pe lângă funcţia practică deţin şi pe cea ceremonială de obiect de recuzită obligatorie în ceremonialul nunţii. Din inventarul pastoral se detaşează tiparele de caş folosite în mod tradiţional în Vrancea (în procedeele de preparare a laptelui la stână), decorate prin excizare cu motive solare sau „pomul vieţii”.
La manifestarea organizată de muzeul nostru vor participa 4 meşteri populari din Muntenia, Oltenia şi Moldova care reprezintă meşteşugul tradiţional al prelucrării lemnului, atât în domeniul vaselor de uz gospodăresc cât şi în cel al decorării tradiţionale a obiectelor din lemn.
Bucur Bădălan vine din satul Băbeni, jud. Vâlcea, un centru specializat în meşteri lemnari care confecţionează obiecte de uz gospodăresc, vândute apoi în târgurile din Oltenia şi din întreaga ţară. Ei lucrează găvane, covate, platouri, scafe, linguri, mese rotunde şi scăunele cu trei picioare fiind obiecte din lemn destinate uzului gospodăresc, ele sunt în principal nedecorate, accentul fiind pus pe calitatea esenţei lemnului de tei modelat în diferite forme prin tehnici simple: tăiere, cioplire, scobire, şlefuire.
Meşterul popular Manea Alexandru lucrează în comuna Ulmi, jud. Dâmboviţa, mic mobilier ţărănesc: blidare, lingurare, mese şi scaune, care sunt acoperite integral cu crestături în lemn, având în special caracter decorativ.
Tot din Dâmboviţa, localitatea Moreni, este invitat meşterul Moldoveanu Vasile, un mare maestru în prelucrarea artistică a lemnului. Ramele icoanelor sale, ca şi candelele icoanelor – troiţă, sunt acoperite cu crestături, între motivele cele mai folosite fiind „funia răsucită” – ca simbol al vieţii. El mai realizează o varietate de cruci de mână, troiţe, furci de tors şi lăzi de zestre, după modele tradiţionale.
Din Moldova – Tg. Neamţ – va fi prezent meşterul popular Solcanu Vucol, care realizează crestături pe cozile lingurilor din lemn în care sunt încifrate simboluri magice şi rituale legate de ceremonialurile nupţiale.
Prin prezenţa la Constanţa a acestor meşteri populari lemnari, demonstrăm continuitatea şi evoluţia acestui meşteşug tradiţional cu o excepţională dezvoltare pe teritoriul României şi modul în care s-au perpetuat formele tradiţionale şi motivele decorative realizate prin crestături în lemn.