Edmond Van Saanen-Algi, de la Baletele rusești la Palatul Telefoanelor

Purtând un patronim cu consonanţe olandeze, deşi familia era deja stabilită în Ţara Românească de trei generaţii la naşterea lui, Edmond Van Saanen a apărut multor istoriografi ai arhitecturii româneşti, până şi lui Grigore Ionescu şi lui Gheorghe Curinschi-Vorona, care nici măcar nu îl citează în monumentalele lor istorii ale arhitecturii româneşti, drept o figură meteorică a unui arhitect străin, în trecere prin România.

Viaţa Născut la 21 octombrie/5 noiembrie 1882 într-o familie din burghezia cosmopolită franco-neerlandezo-italiană, perfect integrată în societatea bucureşteană, care graţie succesivelor căsătorii ale mamei sale, Louise Bruzzessi (1864-1938) cu colonelul Alexandru Algiu (1848-1906) care îl va şi adopta, şi apoi cu Constantin C. Arion (1855-1923), va pătrunde până în închisa lume a protipendadei, Van Saanen-Algi a avut o educaţie îngrijită. După pensionatul Schewitz-Thierrin din Bucureşti şi bacalaureatul la Iaşi, face studii de arhitectură între 1901-1902 la Şcoala Politehnică de la München şi apoi la Şcoala Naţională Superioară de Arte Frumoase (1905-1914) de la Paris, unde este un fidel vizitator al muzeelor, al săliilor de concert şi de teatru, al spectacolelor avangardiste ale Baletelor ruseşti. Pe aceşti dansatori îi desenează cu pasiune, consacrându-le mai multe expoziţii. Prima expoziţie pariziană a avut loc între 31 martie - 14 aprilie 1914 la Galerie Devambez sub titlul ”Exposition de dessins de M. E. van Saanen-Algi, Danseurs”. Într-un interviu acordat revistei Ilustraţiunea Română din 3 martie 1937, Van Saanen Algi declara că a organizat această primă expoziţie “îndemnat de Isadora Duncan şi de marele Rodin… Am expus o serie de desenuri de dans inspirate de Isadora Duncan şi baletele ruseşti. Această expoziţie a fost o foarte mare încurajare în cariera mea graţie succesului moral şi material obţinut.” Cu acelaşi prilej îşi expune şi concepţia despre artă « În general, în artă mi-a plăcut mai cu seamă expresiunea vieţii. Fie în portret, fie în corpul în plină acţiune – dinamismul. Naturile moarte oricât ar fi de splendid redate, mă lasă mai rece decât licărirea vietii într’un zâmbet, o privire, sau încordarea muşchilor într-un efort. Am căutat, lucrând după natură şi numai după natură prin mii şi mii de schiţe, să observ şi să sintetizez mişcarea.”

Cariera În 1915 realizează lucrări de amenajare la conacul familiei Chrissoveloni de la Ghidigeni, judeţul Galaţi; transformări la pavilionul de administraţie (arcade), marea sală de concert şi tenis, pavilionul de vânătoare, casa administratorului, pergole, colonadă, teren tenis. Tot în acel an consemnează menajări la Casa Manole Diamandi din str. Columb nr. 5, din Bucureşti. În 1916 i se solicită serviciile pentru reamenajarea Legaţiei Greceşti la Bucureşti. În perioada 1916-1918 este angajat la Direcţiunea Baracamentelor, la Construcţia Barăcilor Sanitare şi Militare, realizeazând lucrările sanitare. În 1919 reamenajează grădina fostă Ambasador pentru Constantin Tănase, construind în strada Academiei un nou teatru de vară ce va fi cunoscut cu numele de Grădina Cărăbuş. În 1924 a fost fondatorul primului birou de arta reclamei, în atelierul din str. Biserica Enei, nr. 11 bis, făcând reclame pentru sucursala Fiat la Bucureşti.
este co-autorul celor doua monumente ale captialei: Palatul Academiei de Studii Economice și Palatul Telefoanelor.

Despre conferențiar:

Oana Marinache este istoric de artă licenţiat al Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi și într-un program P.O.S.D.R.U. R.E.A.D. al Academiei Române. Lucrarea monografică de debut, „Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucuresti” (Editura ACS), a fost lansată în 2012. În 2013 a publicat lucrarea de licență, „Reședințele Știrbey din București și Buftea: arhitectura și decorația interioară” (Editura ACS). În 2014 a tradus și editat Nadeja Știrbey, Jurnal de prințesă 1916-1919 și a scris „Louis Pierre Blanc, o planșetă elvețiană în serviciul României” (co-autor Cristian Gache, Editura Istoria Artei), precum și „Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii” (Editura ACS). În 3 aprilie 2015 a lansat la Palatul Suțu albumul „Arhiva de arhitectură 1830-1860: o colecție unică de planuri și schițe”, al cărei co-editor este, alături de Cristian Gache, lucrare care cuprinde și o parte din proiectele publice din domnia lui Bibescu Vodă (Editura Istoria Artei). Ultima aparitie editoriala este "Edmond Van Saanen-Algi, de la Baletele rusești la Palatul Telefoanelor", o lucrare semnata de istoricii de artă drd. Oana Marinache și dr. Gabriel Badea-Păun, fiind al doilea volum din colecția „Arhitecți de neuitat” și apare într-o concepție grafică a lui Cristian Gache.

Past event cu Oana Marinache

https://www.facebook.com/events/872129346207883/
https://www.facebook.com/events/575724532562943/
https://www.facebook.com/events/1483653598571320/
https://www.facebook.com/events/655559904497352/?ref=5
https://www.facebook.com/events/534563546648387/?ref=5

Intrarea 7 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiilor organizate la Palatul Suţu.

Următoarele conferinţe de joi, iunie - iulie 2015

Joi, 25 iunie 2015, ora 19.00: "Din decembrie până în iunie: 1989 - 1990. După 25 de ani” cu Liviu Tofan

Joi, 2 iulie 2015, ora 19.00: "Fotograful Ioan Niculescu" cu Emanuel Bădescu

Joi, 9 iulie 2015, ora 19.00: "De la Sfântul Gheorghe la Sfântul Dumitru: 15 parcelări de locuinţe-tip în Bucureşti (1910-1906") cu Andrei Răzvan Voinea

Informaţii preluate de pe pagina oficală de Facebook a Muzeului Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.